"Istorii si personaje"

Plus/ minus

Am stat treaza 36 de ore, minus cateva zeci de minute furate pe un colt de masa, dupa care am dormit 13-14 ore…
Still recovering !

Anunțuri

Discuție

12 gânduri despre &8222;Plus/ minus&8221;

  1. Imi pare rau…

    Scris de Lucian | 26 Iulie 2008, 10:10 pm
  2. Multumesc. M-am dus acasa, ce sa zic… Parca as avea gura aurita, zau asa 😦

    Scris de Rita | 27 Iulie 2008, 8:44 am
  3. daca te pot ajuta in vreun fel…

    Scris de Lucian | 27 Iulie 2008, 10:20 am
  4. Esti foarte dragut, Lucian 🙂 Sunt ok acuma.

    Scris de Rita | 27 Iulie 2008, 10:27 am
  5. Dumnezeu să-l odihnească!

    Scris de nelu | 27 Iulie 2008, 1:39 pm
  6. Asa sa fie, Nelu.

    Scris de Rita | 27 Iulie 2008, 1:43 pm
  7. 😦 poate ii e mai bine acolo, zice-se ca bunicii sunt cel mai bine tratati… stiu ca esti puternica!

    Scris de miki | 27 Iulie 2008, 3:48 pm
  8. Te pup, sis! Mult mult mult!

    Scris de Elena | 27 Iulie 2008, 5:16 pm
  9. imi pare rau

    Scris de Maria Coman | 27 Iulie 2008, 6:16 pm
  10. Va multumesc pentru gandurile bune 🙂 bunicul meu desi un om tare bun si bland, s-a foarte chinuit pe lumea asta, asa ca acolo unde s-a dus sper ca e linistit…

    Scris de Rita | 27 Iulie 2008, 7:28 pm
  11. Aşa se întâmplă. Nu murim dintr-o dată.Prima dată mor bucăţi din sufletul nostru, apoi mor din speranţele noastre. Întotdeuauna noi murim ultimii.Ştiu că ţi-e greu acum. Dumnezeu a aşezat să trecem peste toate, uitarea nu vine niciodată dar intervine o ciudată, acum, detaşare.Nu ştiu de ce nu încetăm să fim bulversaţi în faţa normalităţii. Oamenii se nasc şi mor. Ştim asta dar noi nu încetăm să udăm cu lacrimi pământul de pe morminte. Să fie un semn că omul s-a născut în el, totuşi, cu gena veşniciei?!

    Scris de motanes | 27 Iulie 2008, 9:18 pm
  12. Motanes, fix asa m-am simtit: ca s-a stins o parte din mine. E ultimul ditre bunici care s-a dus, si e cel de care am fost cel mai apropiata. El si cu bunica m-au crescut la ei cand eram mica, cei 7 ani de-acasa, de la ei i-am deprins si lor le-am zis „mama” si „tata”, toata viata mea. Dar drept iti zic, a fost mai mare durerea sa stiu cat s-a chinuit, si cat s-a chinuit fiindca ii chinuia pe altii, decat acuma ca s-a dus… Si iar a fost greu sa ma uit la mama, si la unchii si matusa mea, si chiar la tata, care nu-i deloc un sentimental… Si mi s-a strans inima, ca am avut senzatia ca se rareste lumea in jurul meu 😦Dar sunt ok acum, atat cat pot fi 🙂

    Scris de Rita | 27 Iulie 2008, 9:29 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: