Prostii, nu e de anotimp. Ce, parca trebuie sa fie -20 de grade ca sa racesti 😀
Dar nu-i curios totusi ce se intampla cand oamenii se amorezeaza ? [N-am de gand sa ma apuc sa explic chestiile chimice – hormoni de fericire si atasament, sau ce-or mai fi – la urma urmei ce sens are sa stricam totul cu impartitul firului in patru. Nici cu filosofie sa nu fie, ca e grele :)]
Trebuie sa recunoastem ca uneori ne purtam prosteste – desi habar n-am ce hormon e responsabil de prosteala 😛
Cum se intampla, deci ?
Iti creste temperatura corpului si te inrosesti sau chiar transpiri. Incep sa-ti straluceasca privirile, sa indrepti tinuta mai mult sau mai putin constient – „sunt aici, arat bine pentru tine, uita-te la mine” – plus ca ti-a luat cu 15 minute mai mult sa iti aranjezi parul inainte sa iesi din casa.
Razi prosteste, sau macar ai gura pana la urechi pana la a-ti exaspera prietenii cu dispozitie cenusie. Povestesti incontinuu detalii despre el [nu stiu daca si despre ea, habar n-am daca barbatii vorbesc intre ei despre de-astea], incercand sa gasesti semnele si sa descifrezi daca atractia e reciproca. Dormi mai bine, sau daca nu dormi nu mai simti oboseala. Visezi frumos – frumooooos ! 😀 Oricum visezi cu ochii deschisi, oricand.
Daca mai si suferi – ca de, vine la pachet – ai sanse bune sa slabesti.
Distanta ta personala fata de el/ ea scade ingrijorator. Parca se si vede aura care te inconjoara si care se largeste ca sa il includa si pe el, sa-l feresti de relele pamantului, dar si sa stii ca-i al tau si numai al tau [mai treceti si voi pronumele la genul celalalt, ca se strica frumusete de text].
Si mai sunt, multe. Bineinteles, diferenta mare e vizibila in cazul persoanelor care de obicei sunt rezervate, sau retinute, ca de, atunci se gasesc sa se manifeste. Cateodata tare ridicoli mai suntem 🙂 But it feels soo good !
PS: Draguto, daca ma citesti, si stiu ca ma citesti, sa ma ierti ca te-am folosit de studiu de caz 😛
ehhh, te iert de data asta, ca de… am dispozitia aia in care nu ma pot supara pe nimeni. In consecinta, nu pot comenta obiectiv… asa ca
Lasa draghe, asa sa fii dumneata sanatoasa, si noi astilanti pe langa tine, zic 😉
hehe. nu ştiu alţii cum sunt, dar la mine „flama” se manifestă prin autism în combinaţie cu o uşoară irascibilitate. şi da, vorbim şi noi, de genul : băh, nu mai pot după X. şi atât. :))
Ritchiule, dar de ce esti irascibil ? >Iar asta cu „nu mai pot” suna a foarte mare lucru 🙂
Mai Rita, frumos le spui!;;)
Ei, Elena, si tu acuma 🙂 ma rusinez ;;)
Chiar nu-i cazul, sis (sa rosesti, adica)! Dupa pozele lui Miki, acum ce ai scris tu… sa vezi ce fain visez!;)
irascibil probabil pentru că se pierde din control.. şi am zis „de genul” :))
Da, bine, Ritchiule, rectifica repede, nu cumva sa pierzi din control 😛
da, vorbim si noi, doar ca noi discutam despre aspecte mai „pragmatice” 🙂>poze la miki? bye bye 🙂
Miki a dat bir cu fugitii… Poate mai da si ea macar cu commentul 🙂 din cand in cand…
Nici nu ma indoiam ca sunteti.. pragmatici, Lucian.
revin: poze la miki? 😦
Auzi, Lucian, ce-i aici, gara de vreme rea ?! Ori te duci la Miki, ori ba 😛
Rita, faci de faci si mai vii cu o tema…, vorba Elenei, chiar sa visezi frumos; Lucian, te rog elucideaza-ma, in ce constau aspectele pragmatice?
mi-a pierit cheful d epoze si nu pot sa scriu nimic acolo, asa ca trebuie sa ma suporti 🙂
emma, doar nu crezi ca o sa divulg eu ceea ce n-au facut inaintasii nostri 🙂
Deci clar de vreme rea ! bad, very bad ! puteai sa fii mai subtil.>>Emma, ce sa zic, numa’ cateodata visezi frumos. Sau numai la inceput. Stii piesa aia „Dragostea dureaza 3 ani”… Si inca si asa e mult…
Auzi, Lucian, cred ca ala e secretul lui Polichinelle 😛 >Plus ca fata te invita sa elaborezi, si tu…
Vai, Lucian, mi-ai ucis farma de speranta din fasa; tocmai cand credeam ca o sa se dezlege misterul, mi-ai aplicat dusul scotian… offf;
eu ma duc la somn, noapte buna
Bine, noapte buna, Lucian, reluam maine din acelasi loc 😛
Cam devreme pleci la somn! Bineee, noapte buna!
Fetelor, ca de obicei vitejii au dat bir cu fugitii!!!
Mare dreptate ai, Emma 🙂 dar cred ca ne-am obisnuit, nu ? daca ma supar, acush otravesc fantanile 😛
Fara raspunsuri la intrebari am ramas… pana nu-mi creste gradul de frustrare mai bine ma scuz elegant de la voi si colalizez cu ‘dusmanul’. Revin maine… noapte buna!
Emma, la mine in casa nu se poate cu frustrari 🙂 adica, nu cu altele decat ale mele, vreau sa zic ;;)>Va mai astept si maine, dupa vise frumoase 🙂
Eu ma duc sa pictez la unghii, ca maine nu se stie cine-mi iese in cale ;;)
Ai grija la usa, sa fie inchisa, ca pana maine, e noaptea la mijloc:P
Ei as, Elena ! Las’ sa vie cine-o veni, ma descurc io ! 😛
Tipic pentru voi femeile: cum am plecat imediat ati inceput sa ma vorbiti pe la spate 😛
Dar deloc ! am comentat doar ca ai plecat si ne-ai lasat balta 😛
Si asta ce e??? 🙂
Lucian, ar trebui sa te bucuri ca se plange lumea de lipsa ta… ;;)doamne pazeste sa inceapa fetele sa te comenteze de alte chestii !
Pai vezi? Barbatii nu comenteaza alte chestii 🙂 not! 😛
In your own words: „noi discutam despre aspecte mai „pragmatice” :)”.
M-am recunoscut în descrierea ta, rita. >>Pe când îmi permitea statutul să mă îndrăgostesc, ochii efectiv îmi sticleau în cap, râdeam ca un ou fiert, iar prostiile se înşirau mărgăritare, invers proporţional cu dorinţa mea de a mă face remarcată prin inteligenţă! >>Ba mai mult, realizam imediat după ce dădeam drumul la porumbel în ţara carnivorilor şi, mai târziu, amintindu-mi, mă autoflagelam cu vorbe dulci de alint, gen „proasto, proasto, proasto, te-ai făcut de ruşine!”:D>>Eh, ce vremuri, maică! Cel puţin prima mea mare iubire cred că şi în ziua de azi crede că eram nu prea deşteaptă, dar altfel, drăguţă! Trebuie să mă mai întâlnesc cu el, măcar o dată, să-i schimb amintirea.:)
Innu (pot sa zic asa ?), bun venit 🙂>Eu cred ca-s din categoria care nu zice nimic compromitator, tocma ca sa nu se faca de rusine. Si dupa aia: „proasto, proasto, proasto – puteai sa zici si tu ceva” :))
:))>Auzi, rita, dar văd că Lucian scrie astăzi că s-a îndrăgostit. >Acuma, după Fierbinţelile de toamnă citite la tine, sunt înclinată să „gasesc semnele şi să descifrez că atracţia e reciprocă”. >>Între titlurile voastre, desigur!:D 😛
:)) Innu, eu una ma declarasem de acord sa scriu un post la dublu despre infidelitati, pe baza de inspiratie cu Anna Karenina si cu trenurile mele, cred. >Acuma… daca a iesit altceva, ce sa facem ?! Mai bine cu subiecte din astea, zic 😀
Asa Rita, infidelitatile lasa-le la… infideli:P>Sa tot incepi uichendul cu asa sincronizari!:D
Huh, nu stiu ce sa mai mai fac cu insinuarile voastre 😛 Si Lucian vad ca nu e gentleman deloc, ma lasa singura aici…
Ce insinuari, sis?:D Eu chiar nu am azi metafora pe neuron:P
Ce pot eu sa spun e ca nu. Nu m-am indragostit! Vezi Innu, ce se intampla cand nu citesti pana la sfarsit? 🙂>Nu mi-am dat seama ca am scris un post atat de lung despre o prostie 🙂>Sa revin on-topic, din experienta mea stiu ca trebuie sa te abtii de la a spune multe lucruri atunci cand esti indragostit si asta mi se pare o mare tampenie. Poti spune orice numai in cazul in care sentimentul e reciproc, ceea ce nu se intampla intotdeauna de la inceput 🙂
Partea aiurea Lucian (asta stiu ca era in cazul meu, cel putin), cam greu sa te mentii cerebral pana devine sentimentul reciproc… pfuai, era tortura, nu alta!:P
Mai bine decat a zis Lucian, n-as fi putut sa zic 😀 >Si domnule draga, nu o mai face pe inocentul, ca stii doar ca special ai pus titlul, sa ametesti audienta 😛>>Pai cum, Elena, dupa aia te mentii cerebrala ? Ce treaba mai e aia ? Sau poate ai si tu dreptate, dispare provocarea, dispare si incantarea… Complicate rau chestiile astea !>>Io acuma ma duc acasa, ca-s putin obosita, dar n-ati scapat de mine 😀
Trebuie sa ne descurcam cum putem :). E aiurea rau ca astfel de manifestari pot pune capat unor relatii care s-ar putea sa aiba viitor daca unul dintre parteneri nu se poate abtine sa spuna „prostii”>Rita, da’ tu esti la lucru? N-ar fi mai bine sa cumparati o canapea si dormi acolo?
Nu, n-ar fi deloc mai bine 😛 >… Bine ca mi-am adus aminte, trebuie sa ma opresc sa iau si un iaurt, sau ceva, ca bate vantul prin frigider…
eu ma pun la un film, saptamana asta n-am vazut nici unul 🙂
Rito, fugi repede acasa, via magazin, pai indata te prinde maine la job si nu-i bine!>Deci… cerebrala sa nu scap vreun semn ca eram indragostita, sa nu fac ce ai descris tu. Stiam ca pot deveni ridicola, ca risc sa scot perle memorabile, care pot ucide orice sansa de a fi o relatie… greu, greu sa te abtii! Oricum, huz tine minte multe momente de astea, ne amuzam acum:)))
Asa, revenind (o sacosa intreaga de cumparaturi am luat 🙂 am ce manca si maine, urrra !).>>Lucian, nu cred ca-s prea multe relatii de viitor care sa nu se materializeze fiindca unul spune prostii. Am vazut mai multe care nu s-au intamplat, desi ar fi avut mari sanse, fiindca unul era in prins intr-o relatie al carei singur punct pozitiv e ca era ” de durata”.>Vizionare placuta – sa ne povestesti 🙂>>Elena, of, atata stress ! Ne e frica de ridicol, de respingere, de de toate… Nu ma intreba de reteta, ca n-am idee. Dar cum ziceam mai sus, daca e sa fie ceva, cred ca niste 2 oameni pot trece peste chestiile „ridicole”, pe care nici nu le vor considera asa, fiindca sunt amandoi in acelasi loc. Si daca nu e sa fie, ei, asta e. Am eu o prietena care n-are nicio probleme de genul asta: se manifesta si gata ! Ce-o fi, o fi ! Zau daca nu o invidiez cateodata…