"Istorii si personaje"

Taxi nazi*

Eu sunt un client foarte dragut si foarte prietenos, daca ma tratezi cu un minim de bun-simt. Primul meu job a fost in relatii cu clientii si am facut o scoala la oamenii aia de imi aduc aminte fragmente si in ziua de azi… Asa ca, desi nu pot sa zic ca am avut situatii neplacute din care sa ies, stiu ce e aia sa fii „prestatorul”.
Deci nu sunt nesuferita, daca n-am motiv, ba chiar sunt simpatica si daca serviciul e ok, las bacsis. Nu la supermarket, unde tantile alea abia daca se invrednicesc sa arunce o privire, dar la aprozar da, unde doamna care lucreaza si sambata pana la 9 seara si duminica pana la 4 tot e draguta si amabila si imi zice sa nu iau pere din alea verzi ca nu-s asa grozave. Si la coafor si la restaurant si prin alte asemenea locuri. Si la taxi, da. Dupa principiul ca daca ti se ofera ceva in plus e rezonabil sa platesti ceva in plus. Chiar daca uneori „facatorii” de servicii presupun ca bacsisul e de la sine inteles, nu o recompensa. Sau presupun ca vorbitul frumos si atitudinea ok sunt niste servicii „extra” pe care pot sau nu sa le ofere dupa cum au chef sau ba.

Ei, e nenea asta de la taxi, cu care am avut mai multe interactiuni. L-am luat odata pe timp de zi, si aveam nevoie sa merg in vreo 2-3 locuri, in care as fi stat cate maxim 10 minute. Nu prea avea rost sa ii dau drumul si sa sun dupa alta masina in 10 minute, ca sa merg undeva relativ aproape si sa fac acelasi lucru. De-aia l-am si intrebat daca e ok sa stea sa ma astepte. Intotdeauna intreb chestia asta. Sunt taximetristi care prefera sa ia comenzi multe si repede ca sa-si faca banii, nu sa stea dupa clienti pe loc. De-aia intreb. Si fara suparare unii imi zic ca sigur, stau, altii ca nu pot sa stationeze sau ca nu stau mai mult de 10 minute sau ca mai stiu eu ce. Deci ne intelegem.
Ei cand l-am intrebat, nenea mi-a zis ca el nu sta, ca el nu face din astea, ca poate eu stau o ora, sau poate ca nu mai vin deloc si ca el ce face, cum isi recupereaza banii. Am incercat sa ii zic ca nu, n-o sa stau o ora, si ca imi las si geanta in masina, ca oricum e greu de carat, ca sa fie sigur ca ma intorc. La care imi zice ca doar n-o sa stea el sa umble pe la politie, sau sa imi vanda geanta ca sa isi recupereze banii. M-am blocat, va zic. (Mi s-a mai intamplat chestia asta intr-un magazin de haine, cu o vanzatoare tuta si nesimtita, da’ rau ! (rar zic eu de oameni ca-s nesimtiti, dar asta chiar era…)
M-am gandit ca n-are sens sa imi fierb nervii in clocote, ca oricum mai aveam o gramada de alte probleme pe ordinea de zi. Asa ca l-am lasat sa se duca in plata domnului, si eu mi-am vazut de viata.

A doua oara l-am prins noaptea de la serviciu. Am avut un sentiment neplacut de cand m-am urcat in masina, doar ca nu mai tineam minte de unde sa il iau – trecusera niste luni de la prima cursa. Stiam ca nu prea am cash, si ca trebuia musai sa ajung la un bancomat, dar eram cam cu emotii, ca facusem transferul pe card la o ora cam tarzie, si mi-era ca nu se procesase prin banca. Dar m-am gandit ca oricum trebuie sa mai fi ramas ceva pe card, mi-o ajunge sa platesc un taxi, ce naiba ! Si ii zic, stiti, trebuie sa gasim un bancomat, sa scot niste bani ca sa platesc cursa, daca oi mai avea bani si pe card. Era tarziu, eram obosita si am incercat s-o dau pe gluma, mai ales ca aveam senzatia aia neplacuta.. Ei ce credeti ca imi zice omul, cu aerul cel mai calm si serios din lume „ei, daca n-aveti, nicio problema, mergem la politie si acolo poate faceti rost”. Mamaaaa, m-am enervat instant ! Nici nu mai stiu ce i-am zis, stiu doar ca incercam ca tampita sa ii explic si sa ii argumentez stimabilului ca 1. am bani sa ii platesc, 2. nu sunt hoata, sau escroaca si 3. asa, in general, daca ii arde cuiva de dat tzepe nu se coboara la nivelul lui de taximetrist. Bineinteles ca omul o tinea una si buna – ca legea, ca justitia, ca daca vreau sa il tai cu cutitul, ca poate il omor, ca s-au vazut cazuri de taximetristi atacati etc etc. Pana mi-a venit mintea la cap, si pur si simplu i-am zis ca nu mai am chef sa discut si nu i-am mai raspuns, l-am lasat sa vorbeasca in dodii. A, si gasisem niste bani in buzunar, i-am zis sa ma duca direct acasa, ca nu-mi mai trebuie compania lui pretioasa…

A treia oara a fost tot noaptea, tot de la serviciu. Cred ca a fost la scurt timp, sau mi-a ramas mie in cap, ca l-am recunoscut dupa indicativ, cand mi-a zis dispecerita. Zic, hait, iar am circ la ore tarzii. Asa ca m-am suit in masina, i-am zis adresa cat am putut de sec, si n-am mai scos un cuvant toata cursa. I-am lasat bacsis cand am coborat, desi se tot chinuia sa imi dea restul, vezi doamne sa numere banii atent, si mai ca nu i-am trantit portiera.

Cum merg des cu taxiul, si firma cu care merg ma are in baza de date, cateodata mai sun pentru colegii mei, dar chem tot pe numele meu, ca e mai simplu. Ei, nu va spun ca s-au dus odata si l-au nimerit pe asta, si a intrebat ca unde-i doamna, ca dumneaei a facut comanda. Le povestisem colegilor ambele patanii si cumva s-au prins ca asta e si mi-au zis pe urma ca si lor li s-a parut nebun.
Nu exagerez, are o forma ciudata a capului si are si o fizionomie de zici ca-si reprima toate furiile, pana cand o sa dea pe dinafara – dupa modelul bag masina in viteza cand e bariera de tren lasata si ma opresc fix pe sine, sa astept trenul care nu se mai poate opri…

Nu stiu cum se face ca pe anul asta l-am nimerit de mai multe ori cand am plecat tarziu de la birou. O fi stand pe-aproape si tocmai atunci incepe tura cand trebe eu sa plec acasa. Ori poate ma asteapta, special… Brrrrr ! Ma rog, ideea e ca n-am mai avut nicio discutie in afara de buna seara, adresa, si poftim banii, dati-mi bonul.
In seara asta l-am nimerit iara. Ca un facut, nu stiu ce am invartit tot week-endul de n-am ajuns pe la supermarket, asa ca n-am mai nimic in frigider si nici altceva de rontait disponibil. Stiu supermarketul asta de pe Maria Rosetti, care e deschis non-stop – tot un taximetrist m-a dus odata acolo, si uneori ma mai opresc in situatii din astea sa mai cumpar cate ceva. Ceea ce vroiam sa fac si in seara asta, dar cand am auzit indicativul m-am blocat.
Ma si gandeam, incepe asta iara cu prostiile lui de n-o mai scot la capat, si niciun chef n-am de discutii ca oricum ma doare deja capul. Sa il mai intreb, sa nu-l mai intreb ?! Groaza mi-era de omul nebun – adica de discutia potentiala. Am tot dezbatut problema in cap pana catre Sala Palatului, pana cand m-am hotarat ca totusi mi-e foame si ca n-am chef sa rezist doar cu apa si paine pana maine dimineata din cauza tampitului. Si ii zic.
Ei, ce credeti ca imi spune ?!
Da, daca stati cateva minute si nu stati ore… Mi-a venit sa il omor ! Cata rea-vointa sa ai sa zici asa ceva ?! Cam cum se gandea idiotul ca as putea sa stau ore in supermarket ?! Ori poate s-a gandit iar ca poate vreau sa ma ascund si sa nu-i platesc cursa lui amarata (vorba vine, ajunge la vreo 170 vechi pana acasa…). Scopul meu in aceasta intreprindere fiind economisirea celor 100 de mii numarati pana la supermarket si ori sa dorm in magazin in noaptea respectiva, ori sa ma duc dupa aia pe jos acasa !
I-am zis ca daca se poate bine, daca nu, asta e ne descurca, si n-am mai scos un cuvant, asteptand sa nu opreasca si sa am de ce sa ma infurii maxim.
Dar s-a oprit si eu m-am fortat sa fac cumparaturile rapid, nu cumva sa plece idiotul si sa ma lase in strada…

Bineinteles ca la sfarsit s-a facut a numara foarte scrupulos banii si restul de avea sa mi-l dea, si eu ca o fraiera i-am lasat si bacsis, ca vezi doamne, ii dadeam peste nas.
Cand va spun ca-s un client dragut… Si prost. Da, prost.

*N-o luati literal 🙂 v. si „soup nazi”, by Seinfeld.

Anunțuri

Discuție

10 gânduri despre &8222;Taxi nazi*&8221;

  1. Bravo! Mi-a placut asta! Esti in forma!

    Scris de RDG | 24 Februarie 2009, 3:27 am
  2. Hehe, in forma de cozonac, poate :)))

    Scris de Rita | 24 Februarie 2009, 9:30 am
  3. aoleu rita, unul dintre mega-avantajele masinii e ca am scapat de povestile cu taximetristi. e o mare usurare, crede-ma

    Scris de Maria Coman | 24 Februarie 2009, 10:11 am
  4. auzi, tu mai dormi noaptea dupa cursele astea?ca pare a te consuma mai ceva decat cherosenul la jumbo-jet.dar incepe si sa iti placa.altfel ai schimba compania sa nu mai dai de domnul.

    Scris de comanu | 24 Februarie 2009, 12:02 pm
  5. esti un client mult prea pr…, adica buuuuun :)). cum adica ii intrebi daca te asteapta? nu asa se face, nu nu. ii spui frumos sa opreasca unde vrei sa faci escala si il informezi ca trebuie sa te astepte. atata vreme cat ii platesti si stationarea, nu vad de unde atata tupeu incat sa-ti spuna ca nu sta dupa tine. de fapt, doar in bucuresti e posibil ca un taximetrist sa nu vrea sa te ia daca i se pare ca distanta e prea scurta, asa ca n-ar trebui sa ma mir. daca ai ajuns la punctul in care recunosti taximetristii e clar ca trebuie sa-ti iei masina 🙂

    Scris de Lucian | 24 Februarie 2009, 6:34 pm
  6. Maria, povestile nu sunt asa de multe sau de mari, doar ca le povestesc eu pe alea mai… inedite 😀Comanu – dar dorm, fireste ! 😀 de ex. asta-noapte am dormit azi dimineata, de pe la 4 jumate, la 9, cand m-am trezit de gura televizorului. N-are sens sa schimb compania – au multe masini, m-au trecut in baza de date cu adrese din tot orasul, deci ma gasesc si ma pescuiesc repede de pe unde ma ratacesc eu 😀Lucian, ce zici tu e alta discutie pe care am avut-o cu un taximetrist. Sa stii ca au si ei o libertate – adica nu sunt sclavi, chiar daca le dau bani nu sunt obligati sa faca tot ce-mi trece mie prin cap. Asa cum eu pot refuza comanda, si ei pot face la fel 🙂 De-aia si intreb. Si e chiar ok asa. Cu cateva exceptii 😀

    Scris de Rita | 24 Februarie 2009, 6:42 pm
  7. nu spuneam ca trebuie sa te insoteasca atunci cand jefuiesti o banca, ci doar ca prea se dau importanti, in l0c sa-si faca treaba, care e aceea de a te purta pe tine dintr-un loc in altul, in limita bunului simt, bineinteles. iar tu nu depasesti limita asta niciodata, nu?

    Scris de Lucian | 24 Februarie 2009, 10:42 pm
  8. Nici eu nu ziceam de jefuit banca 🙂 Cum ziceam, eu n-am o problema cu faptul in sine ca nu vor sa stea sa astepte. Pana la urma asta e, fac din nou comanda si vine masina si ma duce unde am treaba. Am insa o problema cu modul in care vorbesc sau pun problema…

    Scris de Rita | 25 Februarie 2009, 12:45 am
  9. rita, dar spune femeie: nu! cand iti zice aia indicativul. sau fa o plangere! sau… la dracu, fa ceva, orice, stai la degetul cel mic al soferului nebun… geeez…

    Scris de miki | 25 Februarie 2009, 4:04 pm
  10. Pai Miki, pentru mine toate alea sunt mai „nerve -recking” decat sa suport soferul nebun. Atata timp cat nu interactionez cu el, totul e ok 😀

    Scris de Rita | 25 Februarie 2009, 4:36 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: