"Hobbies & fun", "Vacanta mare"

HMS Rita

O, multe ar fi de povestit – dar am putea incepe cu faptul ca de data asta n-am pierdut avionul 😀
Am prins ce mai faina vreme de luna martie la Londra din cate as fi visat. Soare, senin, cald. Cel putin peste w/e trecut, cand au fost zilele de plimbare. Asa de placut ca zuzele astea de englezoaice umbla care mai de care mai dezbracate – nu la modul indecent, ci la modul subtire. Tricouri, pantaloni scurti si fuste, sosete sau dresuri lipsa, pantofi in picioarele goale deci, sau chiar sandale sau flip-flops ! Cum ii ziceam colegei din Turcia, as fi fost in stare sa ma imbolnavesc numai uitandu-ma la ele…

Revenind – am avut un w/e grozav. M-am intalnit cu prietena mea in Londra venind din locuri diferite – fix ca in filme 🙂 Am umblat, fireste, cu autobuzul etajat – ce-i drept doar ala de turisti, si in ciuda soarelui am indurat un frig teribil. Hoardele de turisti italieni – si pe alocuri spanioli si fracezi – cu care ne-am intersectat nu pareau totusi sa sufere prea tare – de frig adica – mai ales ca toti erau cu ochelarii de soare la purtator 🙂 Ca si mine, de altfel 😀 aproape ca se facuse noapte si eu tot cu ochelarii pe nas, zau asa ! Ca sa pastram spiritul, sambata seara ne-am hotarat la un fel de fast food italian, cu un chelner, sau ce-o fi fost el, taaare amambil, asa de amabil ca ne-a dat la amandoua cartof copt in loc de pastele si respectiv orezul de care n-aveam niciun chef 😀 Asa ca, desi nu intentionam initial, am luat si un muffin cu ciocolata, pentru mai tarziu, pe care aveam sa il plim duminica in rucsac toata ziulica, in locul celui de la Starbucks pe care l-am plimbat sambata toata ziulica si care si-a gasit sfarsitul abia seara la hotel… Ah, da si am luat si un capuccino, care s-a dovedit a fi unul italienesc, facut din espresso, deci tare, care insa nu m-a impiedicat sa dorm aproape bustean.

N-am intrat pe nicaieri, sa stiti – adica prin muzee si palate si alte locuri faimoase de vizitat – dar am fost prin cateva locuri de mai multe ori – si cu autobuzul si cu piciorul. Cred ca prima parte va ramane pe alta data 😀 fiindca da, am adaugat Londra la lista locurilor unde trebuie sa ma intorc si, in plus, cred ca tocmai am deschis si lista locurilor unde as putea sa ma relochez. Am vazut o gramda de locuri frumoase si interesante si istorice si cum mai vreti sa fie. Dar cel mai tare mi-a placut de oameni si de atmosfera. Inainte sa plec mi-a zis o prietena ca ea crede ca mi se potriveste atmosfera din Londra si ca e ca pentru mine 🙂 Inca nu stiu ce a vrut sa zica exact, dar e o senzatie placuta. Si Madridul mi-a placut, dar spaniolii dau impresia ca-s intr-o vacanta continua si ca in general nu au prea multe lucruri de care sa se (pre)ocupe. Ah, sa nu-mi aduc aminte de pauza de pranz de 2 ore jumate, dupa care oricum nu mai aveai niciun chef de nimic… Bine, nu stiu cata mare analiza si diagnostic de natiune as putea sa fac dupa cateva zile – dar englezii par sa faca ce trebuie si cand e de muncit si cand e petrecut (mama-mama, ce aglomeratie era sambata seara in oras). My kind of people, ce mai ! 😀

Nici pentru mine n-a fost deloc numai de „distractie”; pana acuma am avut 2 zile destul de pline de munca. Luni seara, dupa o sedinta de cateva ore – fiindca da, avem si aici – ne-am intins la vorba cu colegii britanici, care nu mai pridideau cu paharele de vin, de au trebuit sa mai scotoceasca prin magazie dupa inca o sticla, desi nu mai ramaseseram decat 5 persoane. Ei, si peste paharele de vin s-a incins asa o discutie cu tenta istorica si culturala si sociologica despre spatiul european si conflictele destul de sangeroase, in mod poate neasteptat pentru unii, care s-au intamplat in el in ultimii 50 de ani, ca nici n-am observat ca se facuse ora 8 si aproape ca nu mai era cine sa inchida birourile (si incepuseram ziua la 9, sa ne intelegem). Dar ne-am dat dusi pana la urma, dupa care, desi initial aveam de gand sa mai fac o plimbare pana mai incolo, m-am dus si am mancat intr-un restaurant italienesc simpatic la 5 minute de hotel, dupa care m-am intors in camera ca sa pic toropita de somn – si de frig – pana catre ora 4 dimineata, cand, dupa obicei, m-am trezit ca sa ma culc la loc cum trebe. Humm, credeam ca are sa fie altfel decat acasa, dar iata ca nu…
Azi a fost „zi scurta” in sensul ca la 5 ieseam pe usa, catre hotel, unde n-am stat mai mult de un sfert de ora. Am plecat cu colega turcoaica intr-o prima faza catre Covent Garden – si opera, dar si pietonalele si piata si magazinele si cafenelele – si dupa aia incetisor catre Downing Street – Mr. Brown n-a vrut sa iasa sa sada de vorba cu noi, si pana la Big Ben si dupa aia, rupte de oboseala, ne-am intors pe langa Nelson, in Picadilly si ne-am oprit la – ghiciti 😀 – un restaurant italian 😀
Nu ca-i simpatic ca am ajuns la Londra ca sa ma duc numai in restaurante italienesti ? Ei, ce sa fac, nu prea am chef de „fish&chips” 😛

Multe ar mai fi de povestit, cum ziceam – dar la orele astea nici nu prea mai tin minte, si nici nu mai are vreun mare haz ca la momentul initial. Promit sa revin daca imi aduc aminte ceva notabil. Pana atunci, poftiti niste poze – insa nu toate, bineinteles 😀

Anunțuri

Discuție

10 gânduri despre &8222;HMS Rita&8221;

  1. aoleuuuuu, de data asta te invidiez rau de tot. nu mai vorbesc cu tine

    Scris de Maria Coman | 25 Martie 2009, 8:42 am
  2. ma bucur pentru w/e -ul tau grozav, ai fost foarte ocupat. tu nici macar n-aveai chef sa te duci, iar acum vrei sa te relochezi :). faine pozele, cred ca o sa trec si eu pe picasa ca e mai bun decat flickr 🙂

    Scris de Lucian | 25 Martie 2009, 1:39 pm
  3. Maria, de data asta nu prea simt regrete 😀 iarta-ma, hai te rog iarta-maLucian – da, probabil ca si tu ai fost foarte ocupata 😛 Nu e ca n-aveam chef sa ma duc, dar – si se adevereste – e super-greu sa ma ocup si de chestiile de la birou, si de intalnirile de-aici si sa o mai fac si pe turista. Sunt cam obosita si nu ma asteapta vreun concediu cand ma intorc acasa 😦Cred ca Picasa are capacitate mai mare – in rest nu stiu daca e mai bun decat flickr; ah, si se pronunta mai usor decat amestecul ala de consoane 😀

    Scris de Rita | 25 Martie 2009, 1:45 pm
  4. Acum m-as reloca acolo:) doar sa fie si vremea asa ca in pozele tale! Spor la trebi si la vizitat:)

    Scris de Elena | 25 Martie 2009, 8:32 pm
  5. Rita, dupa ce am citit si vazut pozele, fix un mesaj ca al Mariei mi-a trecut prin minte. Problema e ca nici macar nu am avut ce pedeapsa sa iti promit amenintator, ca de vorbit nu am vorbit cu tine niciodata sa pot inceta acum sa o mai fac, din invidie 😉

    Scris de cristina | 26 Martie 2009, 2:59 am
  6. Cristina, pai nici Maria n-a vorbit cu mine vreodata (cred ?) – adica in afara de contextul de fata 😀 Dar eu tot nu cred ca e ok, si astept sa ma iertati amandoua, na 😀

    Scris de Rita | 26 Martie 2009, 6:39 pm
  7. Cand te vad asa de pozitiva pot sa raman de piatra in supararea mea invidioasa? Nu pot 😉

    Scris de cristina | 27 Martie 2009, 1:33 am
  8. am inteles ca ai fost foarte ocupat 🙂

    Scris de Lucian | 27 Martie 2009, 1:12 pm
  9. Elena, te-am sarit cu raspunsul, scuze 🙂 Sa stii ca nici nu am deschis umbrela cat am fost acolo – dar nu cred ca e mereu asa… Cristina, pai tu, care iti petreci vara in Japonia… Imi pare bine ca ai revenit la sentimente mai bune 😀 Lucian – pfff !

    Scris de Rita | 27 Martie 2009, 5:32 pm

Trackback-uri/Pingback-uri

  1. Pingback: Povestile mele cu Harry Potter (1) « Rita la cafenea - 17 Iulie 2011

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: