"Hobbies & fun"

Simtul proprietatii

Nu imi place sa umble altii cu lucrurile mele. Nu-mi place sa le mute, sa le aranjeze, nici sa le curete. N-am imprumutat niciodata nici de la altcineva, nici altcuiva o pereche de pantofi, sau o pereche de cercei sau un amarat de tricou. Chestiile de genul „schimburi intre fete” mi s-au parut intotdeauna aiurea. [Faptul ca intre mine si sor’mea e diferenta mare – si de generatie si de gusturi – n-a facut decat sa ajute la atitudinea asta].

In afara de asta, am un stil aparte de a „lua in proprietate” obiecte sau… persoane care nu neaparat imi „apartin”. Si incalcarea de catre altii a proprietatii asteia pe care o stabilesc de una singura, in mod unilateral de multe ori, are cateodata asa niste efecte care, in afara ca ma contrariaza psihic, imi fac rau fizic de-a dreptul. Vertij si senzatie de voma, asa a fost ultima data… doamne, ce senzatie tampita.

Acuma, ma intreb: oare asa a simtit si Hitler cand i s-a reprosat ca si-a „adjudecat” Cehoslovacia ? Ma rog, cred ca el si-a revenit repede.

Anunțuri

Discuție

14 gânduri despre &8222;Simtul proprietatii&8221;

  1. sau popoviciu cu baneasa park.dar cred ca si lui i-a trecut.

    Scris de comanu | 31 Martie 2009, 9:38 am
  2. lui hitler i-a trecut mai tare decat lui popoviciu. popoviciu inca poate sa simta. si asta banuiesc ca il enerveaza. dar ajunge si el la fel de inert ca hitler la un moment dat si o sa fie pe deplin linistit. altfel spus,tot din cauza surtorii mult mai mici care atunci cand imi lua hainele nu mi le inapoia, ci le gaseam pe jos, la ea in camera, rupte/patate/decolorate.. asta daca le mai gaseam, nici de hainele mele sa nu se atinga cineva. a, cel mai fun era ca sor’mea parca stia mereu ce haine vreau sa port a doua zi si le sustragea strategic din dulap fara sa imi ceara voie. asa ca iata-ma dimineata, inainte de munca,. plina de spumele marii. casete video am invatat sa nu mai dau dupa ce m-a batut tata. ca am dat toate casetele cu desene. si nu mi- s-au inapoiat. si nu mai aveam nici desene, dupa ce ca eram altoita. bani uit cand dau. unii oameni insa mi-i dau inapoi. si atunci ma gandesc ce proasta sunt. oare catora le-am mai dat si am mai dat?si totusi, uneori nu pot refuza cand imi cere cineva. mi-e rusine..

    Scris de miki | 31 Martie 2009, 6:06 pm
  3. pot sa extind simtul proprietatii la spatiul meu de birou, mouse-ul meu, masina mea si lista poate continua; cu toate astea am mai imprumutat in copilarie mai multe lucruri..cred ca vine o data cu varsta dezvoltarea simtului proprietatii

    Scris de alina g | 31 Martie 2009, 7:13 pm
  4. Comanu, alo, domnu’, ia sa nu-mi bagi tu mie blogul in politica ! Aaa, adicaaaa, na, si Hitler tot pe-acolo, adica da, eu am inceput 😀Oricum, sper ca lui Popoviciu ii trece mai repede sau mai prietenos pentru noi astilanti decat numitului Adolf…Miki, ui, eu n-am patit niciodata asta cu sor’mea. Ce-i drept ca eu aveam 20 de ani cand m-am mutat in bucuresti, iar ea abia 12, deci cum ziceam nu prea avea de ce ia haine de la mine.Cu banii cred ca-s si mai stricta – ai mei asa de putin si de putine ori s-au imprumutat la viata lor, incat aproape ca mi-au pus chestia asta in bagajul genetic; ce-i drept ca nu s-au straiduit sa ma faca si econoama 😛Dar am mari slabiciuni cu oamenii care-mi plac 🙂

    Scris de Rita | 31 Martie 2009, 10:05 pm
  5. Alina – cred ca eu eram asa de mai de mult 🙂 imi aduc aminte ca am imprumutat unei prietene prin gimnaziu niste poze de-ale mele de cand eram in clasa intai (oare de ce ?! copiii la varsta aia sunt prostuti rau !) si pana in ziua de azi nu le-am mai vazut inapoi si pana in ziua de azi imi pare rau de ele…Bine, cum ziceam mai sus, cred ca ai mei au avut o mare contributie la atitudinea asta ne-crestineasca 🙂

    Scris de Rita | 31 Martie 2009, 10:11 pm
  6. Cum sa spun, acum ma simt tare aiurea ca biroul MEU nu mai e cum era acu’ 2 ani:( si nici pc-ul nu mai e asa, si… nici oamenii chiar! Mi-au distrus proprietatea, uof, oameni rai ce sunt!:P

    Scris de Elena | 1 Aprilie 2009, 9:03 am
  7. politica e noul show-biz.

    Scris de comanu | 1 Aprilie 2009, 9:54 am
  8. Elena – hehe, ai… „combination anxiety” sau care e opusul la „separation anxiety” 😀Comanu – haidi bre, nu poti sa imi dai existenta peste cap cu asa afirmatii… have a little mercy !

    Scris de Rita | 1 Aprilie 2009, 6:05 pm
  9. eu n-am facut schimb de haine cu nimeni pana acum si nici n-am de gand sa incep vreodata. ma enerva foarte tare sa gasesc lucruri mutate de la locul lor prin casa, dar acum mi-a trecut, stau singur 🙂

    Scris de Lucian | 17 Aprilie 2009, 8:05 am
  10. daca hitler era ca tine, o tinea tot intr-o voma, saracu’ 🙂

    Scris de Lucian | 17 Aprilie 2009, 8:06 am
  11. Ce-are Hitler cu voma ? sau cu mine ? Nu-nteleg.

    Scris de Rita | 17 Aprilie 2009, 8:26 am
  12. pai daca-si facea probleme ca tine in legatura cu anexarea cehoslovaciei, frantei, poloniei, etc.

    Scris de Lucian | 19 Aprilie 2009, 7:18 pm
  13. mai! nu mai stiu despre ce vorbeam 🙂

    Scris de Lucian | 20 Aprilie 2009, 3:37 pm

Trackback-uri/Pingback-uri

  1. Pingback: Only with selected audiences « Rita la cafenea - 26 Septembrie 2011

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: