"Vacanta mare"

Calvarul [dimineata]

Dorm iepureste toata noaptea, cu televizorul deschis, si ma trezesc mai obosita decat m-am culcat. Fiindca am adormit tarziu, fiindca mi-e teama ca nu o sa ma trezesc la timp ca sa prin avionul, fiindca oricum mi se pare supraomenesc sa ma trezesc dimineata si in zilele normale daramite in zilele astea.

Cand, cateodata dupa o ora dupa ce a sunat ceasul, ma dau jos din pat, ma simt pe parca m-ar fi omorat cineva. De obicei mi-e greata si ficatul se revolta ingrozitor. Ma lovesc de toti peretii ca un zombie in miscare browniana pe parcursul tututor operatiunilor igienice si cosmetice.

Cand reusesc sa plec, cand vine taxiul, pana si parul din cap, proaspat spalat si coafezat, e zgribulit de frig combinat cu oboseala.

Mai tremur si in taxi, mai ales gandindu-ma ca exista o minima posibilitate sa nimeresc aglomeratia de pe lume si sa ajung prea tarziu si sa pierd avionul iar. De obicei ma linistesc abia cand ajungem in Otopeni (localitatea, nu aeroportul) – cand vad sculpturile alea ciudatele si colorate stiu exact cat mai fac pana in aeroport si stiu ca o sa fiu in avion cand decoleaza. Sau nu.

Ultimele dati am ajuns suficient de devreme cat sa mai prind si check-in-ul pentru primul avion. Asta inseamna cu mai mult de 90 de minute inainte de decolare. Doamne, ce de timp pierdut din cel mai dulce somn…

Ma tarai la cafeneaua din aeroport – meniu special, un espresso [intotdeauna lung pentru mine] plus un croissant, 150 de mii vechi. Jaf la drumul mare. Ficatul – sau stomacul, naiba stie – imi da suturi la contactul cu espresso-ul, asa, de buna dimineata din nou. Incerc sa citesc ceva dintr-o carte pe care mi-am luat-o obligatoriu cu mine, ca sa uit de suturi si ca sa treaca vremea. Asa de dimineata nici sa ma holbez aiurea la oameni si sa imi imaginez ce caractere infecte au dupa grimasele pe care le fac – nici macar de asta n-am chef.

Urmeaza controlul de securitate – doamne, cat il urasc. Din cauza de aparatura probabil – ba nu, din cauza de logistica – intotdeauna ies cu nervii dupa mine din numitul control. Ori ma pun sa ma descalt de ghete – vezi doamne, au fermoar sau metal in tocuri si as putea sub amenintarea fermoarului sa deturnez avionul la Sanicolaul Mare, sau pe-acolo prin zona – plus cu scosul curelei si vanturatul bulendrelor in vazul lumii, ca sa nu mai spun de cautatul sarmelor de prin lenjeria intima, deasemenea in vazul lumii – ma scot din minti si mai multe nu. La intoarcere povestea e si mai nasoala – deh, importanta functionarilor de provincie si logistica de toata jena, ca sa nu ma exprim mai nasol si mai neceremonios… Ajungem si-acolo.

Avionul asta pleaca la timp, de obicei. E si mai mic si mai gol [oamenii pusi pe treaba au plecat cu primul avion] si moftul meu cu locul la geam este intotdeauna indeplinit. Ba chiar, daca am noroc, nici nu mai sta nimeni langa mine – e dimineata si sunt si antisociala.

[Va urma]

Anunțuri

Discuție

6 gânduri despre &8222;Calvarul [dimineata]&8221;

  1. Lasa calvarul, ia avionul placerilor. Si ai noroc, un mare noroc. Ca nu esti antisociala. Deci, buna dimineata, viata!

    Scris de LZ | 4 Mai 2009, 8:15 am
  2. Laura 🙂 avionul placerilor nu e o solutie. Dupa o vreme, s-ar transforma in obisnuinta
    O dimineata buna si tie, orice ora ar fi 🙂

    Scris de Rita | 4 Mai 2009, 4:14 pm
  3. Eu am reținut de aici doar că ești rea de trezit dimineața și că există mai multe feluri de people watching. 🙂
    Eu când mă uit la oameni caut altceva. Să depistez dacă sunt fericiți.Și să le construiesc povesștile de viață.

    Scris de innuenda | 4 Mai 2009, 9:48 pm
  4. Innu, pai da, asta zic si eu, de mult 😀 Si din cauza asta dimineata doar asa ma uit la oameni, sau numai de-astea vad, ca practic ma enerveaza toata lumea. Bine, nici dupa-amiaza nu-s mai breaza, dupa cum se va vedea, dar am scuza ca-s super-obosita.
    Nu-s tot timpul asa 😀 cred :))

    Scris de Rita | 4 Mai 2009, 9:59 pm
  5. tu trebuie sa iti iei un job de birou, iti zic!

    Scris de miki | 7 Mai 2009, 2:23 pm
  6. :)))) Pai Miki, chiar am un job de birou ! Numa’ ca uite ce-mi face…

    Scris de Rita | 7 Mai 2009, 7:15 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: