Da’ pe unde nu mi-au umblat picioarele – vezi capitolul anterior cu Calatoarea si Calvarul, pe care n-am apucat sa vi-l termin, si multe alte posturi de calatorie. Si cate n-am mai indurat de fiecare data ! si pe-aiurea, dar si pe-acasa…
Ia sa incercam o lista:
- aterizat in eveniment/ intalnire direct de la aeroport sau, dupa caz, aproape direct din pat, fara sa fi apucat macar sa ma gandesc la micul dejun
- dificultati, mai ales ceva care dureaza mai mult de 1 zi, in planificarea isteata a garderobei – nu stiu cum se face ca si daca imi iau 3 haine tot cu una aia preferata m-as imbraca in fiecare zi; nu mai vorbesc de cat si cum se complica situatia daca mai am si evenimente sociale, after hours, de prestat !
- stat in picioare mai mult decat imi permite sanatatea mentala, combinat cu pantofi neadecvati, deci dureri feroce
- baut cantitati uriase de cafea [ocazional espresso – brrrr !] in mod repetat pentru contracararea oboselii; si a plictiselii
- mancat fursecuri, pateuri si mini-sandvisuri pe post de mic dejun, gustari si masa de pranz
- mandibula dislocata si intepenita de la atata cascat – de plictiseala, fireste
- ochii injectati si iritati din cauza efortului de adaptarea la lumina artificiala, de cele mai multe ori prea slaba sau prea tare, in combinatie cu prezentarile .ppt de obicei chioare
- probleme curente de serviciu care se cer rezolvate fix in zilele respective
- lipsa de legatura la internet – sau miscarea in pasi de salsa a acesteia ! [asta cu salsa vine de la o discutie din seara asta, legata tot de evenimente; sa nu insistam, zic]
- lipsa de priza pentru conectat Ghita [ah, de cand tot zic sa-i cumpar o baterie noua, saracu’…] sau de masa pe care sa-l tin, sau o asistenta prea putin numeroasa ca sa imi pot face de cap cu mailurile
- discutii particulare in public intre diversii participanti in limbi necunoscute mie [chestiile astea ma frustreaza ingrozitor]
- prezentari publice in limbi necunoscute mie [oh, da !] si netraduse
- multe intalniri si discutii cu oameni cunoscuti, cu care n-am nimic in comun, deci cu care nu pot lega 2 vorbe istete
- mult prea multe intalniri cu oameni necunoscuti cu care ar trebui sa desfasor conversatii inteligente, ba chiar spumoase, mai ales daca-s gazda
- şcl, şcl
In caz ca nu e clar pentru toata lumea ce-am vrut sa zic: majoritatea cred ca un job pe baza de „conferansuri”/ intalniri/ evenimente socio-profesionale e o super-chestie; dar cand numarul de zile din luna „out of the office for business trip/ event” e mai mare de 5, si mai ales daca nu sunt toate deodata, atunci e din cale afara de obositor, frustrant si, cateodata – destul de des, daunator sanatatii.
Bineinteles, nimeni nu recunoaste chestiile astea ca „occupational hazard” 😛
auzi, da’ tu iti placi jobul, nu? all in all, asa. ca parca de-aia erai workoholica.
si daca e asa, atunci nu e si asta o forma de masochism? adica iti dai seama ca te chinuie, dar e o chinuiala placuta? sau o placere chinuitoare.
..prea multe dileme. ma duc sa dorm.
Pai dar nu sunt workoholica !! pe cuvant de cercetas !
Jobul ar fi fain, daca n-ar fi atat de multe lucruri de facut, in asa putin timp, cu asa putini bani…
Dar da, de masochism, asta e sigur ! Need a break 😀 Vreau la pensie
n-am cum sa citesc acum enumerarea aia nesfarsita, poate maine 😛
Asa, si ?
am citit jumatate si nu pot spune decat ca la tati ni-i greu 🙂
Lucian, sunt sigura ca dupa ce termini de citit, if ever, o sa ne fericesti cu un comentariu si mai insightful 😛
Dar da, sunt de acord cu tine ca ni-i greu…
am trecut peste, te privez de un comentariu mai insightful 🙂