"Istorii si personaje"

Oda Zeului electricitatii

Brrrr, trosc, poc ! Cam asta am auzit ieri dimineata, in timp ce ma pregateam sa ies pe usa. Moment in care lumina din baie s-a stins. Okay, zic, in timp ce imi stergeam pantofii cu buretele siliconat, iar s-a ars vreun bec, iar s-au pornit toate ventilatoarele din bloc, iar a pacanit ceva, iar a mai sarit vreo siguranta. Las’ ca vedem diseara – imi trasez ca sarcina; dupa care, odata trasa usa dupa mine, chestiunea imi zboara cu totul din cap.

Ziua se taraie – prea greu pentru ce-as vrea sa fac, prea repede pentru ce-ar trebui. La 6 fara 10 ma napustesc pe usa biroului, ca trebuie sa ajung la primul curs. (revin cu relatarea)

Pe la 8 jumate, cand inca mai picura dupa inca un pui de furtuna, ma urc in taxi cu destinatia supermarketul din cartier: nu mai am nimic de mancare ! si mai sunt si alte articole strict necesare de cumparat… As fi trecut pe-acasa – geanta de peste zi era deja plina oricum – dar ar fi fost mai greu sa mai ies, dupa aia. Deci rosii, dovlecei, caise, biscuiti, pui, branza cu verdeturi, branza cu smantana, servetele… aa, stai ! cratita ! da, acuma, ca e momentul, dintr-un motiv care-mi scapa total. Dar oricum, e luni, am luat chestii de gatit, acuma e un moment la fel de bun ca oricare altul de cumparat o cratita. Mai are si capac de sticla – meserie.

Sunt smechera la casa – reusesc sa inghesui toate alea – mai putin cratita, bineinteles – in punga rosie urata. De obicei vin cu geanta impaturibila, ca pe aia nu trebuie sa o las in dulap si nici mai dau bani aiurea ca sa adun plastic in casa… Ma rog. Incarcata cam cu trebuie sa fi fost capra (aia cu trei iezi) cand se intorcea acasa, ma indrept spre casa. E tarziu, dar uite, pana la ora asta am fost la curs si am fost la cumparaturi si uite, o sa fac si de mancare, na.

Cu bucuria anticipata a creatiei culinare in cap, dau buzna pe usa si apas de primul buton. Nimic. Jos-sus-jos-sus. NIMIC. Fir-ar ! Dau o tura sa verific semnalele vitatale. Niciun intrerupator nu are efecte magie asupra becurilor – deci fiat lux – ioc ! Radioul cu ceas e stins. Ghita, ramas acasa, trage sa moara cu luminita galbena care zice – tot timpul, TOT timpul – ca nu mai are baterie.

Hummm… Pai, imi zic, lasa ca vine el curentul inapoi. Adica e tot blocul la mijloc ca sa zic asa, cineva trebuie sa se miste sa repare chestiunea. Si probabil ca a picat de curand, ca doar n-or sta cu totii fara lumina, acuma cand se face noapte.

Hai sa ma apuc de papornite, lasate in mijlocul casei. Ma apuc sa sortez diversele ca sa le introduc in frigider. Cand deschid usa, o fractiune de secunda sunt suprinsa ca nu s-a aprins lumina. Ma uit la pui – mai am sau nu mai energie si chef sa mai gatesc in seara asta ? Hai, ca cine stie cand vine lumina, doar n-am sa astept la nesfarsit; deci in congelator cu tine.

Cand deschid usa la congelator – dimineata imi revine in creier ! Nu e pic de gheata, iar baby carrots sunt aproape in stare naturala. Sa stii, ma loveste ideea, ca e picat curentul de dimineata ! Deja sunt panicata. Ma sui pe scaun sa verific sigurantele – toate la locul lor, dar le mai misc o tura pe toate, sa ma asigur. Nicio schimbare. Cand cobor de pe scaun, nu stiu ce-mi vine sa ma uit pe vizor – tabloul de sigurante e chiar deasupra usii. Moment in care ma apuca panica – pe hol e lumina, era si cand am venit, si era si la parter, si liftul mergea ! Deci tot blocul are curent, numai eu nu !!

Nu prea stiu cum de mi-a trecut prin cap sa ma duc pe la vecini sa intreb care-i situatia la ei. Doar electricitatea nu-i apa, sa fie intrerupta pe coloana, nu ? Fiindca da, la mine pe palier nu mi-a raspuns nimeni, asa ca m-am dus la vecinul de deasupra, unde iar n-a raspuns, si dupa aia la ala de desubt – pe care probabil ca l-am trezit din somn, saracul. El avea curent.

Cred ca la momentul ala incepusem sa ma resemnez ca o sa-mi petrec o alta seara ca fetita fara chibrituri, cu deosebirea ca de data asta telefonul mobil nu mai avea nici el baterie decat de o liniuta.

Mi-am scos arsenalul de lumanari – am cumparat odata 2 cutii, de la Bamboo, de lumanarele din alea mici, fara miros, dar datatoare de lumina. M-au mai scos ele din nevoie si cu alte ocazii – ca de exemplu cand s-a ars neonul in baie.
Jumate de cutie – 8 lumanarici au fost imprastiate prin casa. Dar am aprins doar 3, plasate strategic, ca sa nu consum prea multe deodata -deja ma vedeam stand cu lumanari vreo 3 zile. Nu stiu ce se intampla cu toate echipamentele mele: tv-ul e scos pe tusa si ma face sa ma uit la chestii online, in niste ferestre de 10×6, sa-mi crape ochii de concetrare, Ghita e intr-o perpetua moarte clinica, becurile clipocesc de cand le stiu – ca si neonul isteric din baie, si acuma si asta.

Depasesc momentul de lamentare si ma apuca spumele: stiam eu ca o sa se intample asta ! De cand tot zic mademoazelei proprietarese ca nu-i normal ce se intampla ! Eeeee, pai ce, doar eu sa sufar. Conform graficului meu nu mai de ora de dat telefon la oameni, mai ales aproape perfect straini. Dar graficul prevede situatii de urgenta – care este !

Deci sun – si o fac pe mironosita ca vai, ma scuzati de telefon la ora asta, dar e o urgenta bla, bla bla – cand de fapt eu spumeg. Cocoana ma intreaba cand-s maine acasa, de preferat pe ziua, ca sa vie electricianul. Dar eu nu si nu, cocoana, eu muncesc zi lumina, nu poci sa stau acasa sau sa plec de la munca fiindca dumneatale nu ma asculti ce-ti spun cand iti spun ca nu-i a buna. Dupa care o fac pe martira – lasa, mai stau si maine asa, poate miercuri reusesc sa plec mai devreme de la munca [nu vorbesc aiurea, maine chiar scap un pic mai repede, in timp ce azi…].
Strategia functioneaza, si madam imi zice ca se duce la vecinul ei electrician sa intrebe macar ce ar putea sa fie. Foarte bine, sa se duca, ce, eu ce vina am ca am venit de o ora acasa si frigiderul imi miroase deja a alimente stricate, ca sa nu mai zic de astea cumparate azi care-s ca si bune de aruncat direct daca nu se repara situatia.

Ei asa mai da, vine mesterul mintenas, cu trusa de scule – desi fara lanterna, bolovanul – sa vaza macar unde-i problema. Bine, zic, lumanari am si eu.

Evident – EVIDENT ! ca nu e de la tabloul de sigurante. Doamne, parca-s in camin cand din cauza resourilor improvizate una-doua sareau sigurantele si jumate de palier iesea pe hol sa protesteze si sa se agite inutil, pana se gasea un viteaz sa gadile tabloul…
Fiindca da, de la tablou era toata problema. Nush ce fir era slabit, subtiat, indoit spre rupt si facea scurt circuit intr-una. De unde si clipocelile becurilor – aha ! I told you so !!

Ma rog, cica il propteste un pic mai serios pana sa vie sa inlocuiasca nush-ce-ul cu totul, a doua zi, adica azi. Ca fiindca tabloul e pe hol, nici nu trebe sa fiu eu acasa. In gandul meu, vii tu maine cum ma duc eu pe jos pan’la Roma si inapoi, ca Badea Cartan !

Slava cerului ca s-a rezolvat ! Altfel as fi facut niste pasi mari inapoi in evolutia omenirii, Ghita ar fi devenit pamant de flori si eu as fi trait in pustietate, mancand numai ciuperci salbatice si muschi – de pe animale, nu din copaci, da ? desi nu-s prea sigura cum as fi facut focul…

Ei si uite-asa m-am apucat eu de gatit la 11 noaptea, am mancat bunatate de preparat pe la 1, cand imi trecuse foamea deja de vreo 2 ori, si vreo 300 de pagini de carte mai incolo, candva dupa 4 dimineata, fara pic de somn in creieri, m-am hotarat sa ma culc.

Din pacate, faza cu somnul in creieri a revenit la normal azi toata ziulica, asa ca acuma, la orele 2 de dimineata, dupa ce am petrecut la birou vreo 13 ore, 14 cu tot cu drum, imi cam pica ochii in gura…

Deci, ca sa ne intelegem: Zeul electricitatii este cel mai cool sau, dupa caz, cel mai hot – in functie de cat de tare si la ce anume ne trebuie.

[Acesta a fost un post publicitar. Drept plata, Zeul electricitatii este respectuos rugat sa se abtina pe viitor sa se mai joace cu nervii mei. Va multumim !]

Anunțuri

Discuție

6 gânduri despre &8222;Oda Zeului electricitatii&8221;

  1. Mi-amintesc ca la o faza de asta, acu’ vreo 10 ani, am plecat de acasa.:))) venisem asa de obosita, ca am lasat si apa de sub frigider la locul ei, am plecat la prietena mea si l-am sunat pe tata:))) a doua zi a venit, remediat si seara aveam lumina:P

    Scris de Elena | 1 Iulie 2009, 7:13 pm
  2. Oh, daca ar fi si la mine asa de simplu… Iti zic, Elena, as fi putut sta „pe” lumanari 3 zile; dar dupa aia cred ca ma mutam intr-o pestera, direct, macar sa stiu o treaba

    Scris de Rita | 1 Iulie 2009, 9:19 pm
  3. deci eu am inteles din toata povestea ca in sfarsit s-a gasit hiba si ca o sa ai mereu curent de acum.
    could it be??

    Scris de miki | 2 Iulie 2009, 3:01 pm
  4. Miki, as vrea eu sa fie asa de simplu. Ma indoiesc foarte tare ca nenea s-a dus a doua zi sa inlocuiasca ce era stricat. Si daca a inlocuit e si mai grav, fiindca aseara iar mi-au palpait becurile in bucatarie…

    Scris de Rita | 2 Iulie 2009, 3:28 pm
  5. mai, dar numai tie ti se intampla asa ceva? numarul de link-uri post-uri mai vechi ar trebui sa-ti dea de gandit, ca prea multe-s. si „propritara” ta nu era plecata in tari straine?

    Scris de Lucian | 2 Iulie 2009, 6:33 pm
  6. Lucian :)) sa stii ca tocmai la nr. de linkuri m-am speriat si eu cand am scris postul. Si data fiind explicatia tehnica (firul din tabloul electric) nici nu ma mir ca am avut atatea probleme – ma mir ca n-a fost si mai rau pana acuma…
    Domnisoara care detine garsoniera da, e in strainatate, dar are „om de legatura local” responsabil cu colectarea chiriei, care in cazul de fata a fost omul de sacrificiu >:) Pai nu ?!

    Scris de Rita | 3 Iulie 2009, 12:08 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: