Stiu ce-am visat asta-noapte

Nu stiu sa merg pe bicicleta – m-am oprit undeva la trecerea de la 3 la 2 roti. N-a avut cine sa ma invete/ supravegheze si nici pe ce, iar cand am avut pe ce intr-un final (tata i-a cumparat maica-mii un Pegas rosu de toata frumusetea), mi-a fost frica sa nu cad si sa-mi rup oarece. Ce zic eu, cred ca imi era mai frica sa capat julituri in genunchi si coate…

Cred ca are ceva de-a face si faptul ca ma lua taica-meu pe cadrul bicicletei si intr-o buna zi cand eram deja prea mare pentru asta, picioarele mi-au intrat in spite si am cazut destul de rau amandoi. N-am avut nimic capital niciunul, dar mi-am rupt dresul alb de scoala si da, m-am julit in genunchi, si ne-am intors pe jos vreun kilometru jumate pana acasa, de unde plecaseram sa ajungem la tara. A fost mai mult sperietura, eu – asa, de situatie si tata pentru ce-ar fi putut pati odorul. Plus perdaful pe care ni l-a tras mama acasa, cu urmarea ca nu tata nu m-a mai dus pe cadru de-atunci si nici eu nu m-am mai suit pe o bicicleta.

Ei bine, as’noapte – de fapt stiu sigur ca era de dimineata, chiar dupa 8:10 cand m-am trezit sa ma uit la ceas nu prea sigura daca azi e zi de mers la serviciu sau ba – as’noapte zic, am visat ca mergeam pe motor. Eu, singura. Si cu succes, in sensul ca nici n-am cazut si se pare ca si ajugeam unde trebuie. Si m-am si trezit cu senzatia ca as putea imediat sa ma sui pe motor si sa plec in lumea larga 😀

Dar pe bicicleta tot nu m-as aventura. Poate doar daca ar avea 3 roti 😀