"Hobbies & fun", "Istorii si personaje"

Obsesii noi de scoler cu state vechi

Ultima zi de vara… ha ! mai degraba prima zi de toamna. Doar v-am zis. Stiam. Stiam fara sa stiu, de vreo 2 saptamani, candva dupa ce m-am intors de la mare.

Ma dusesem pentru a nu stiu cata oara intr-o librarie sa caut un Harry Potter si in drumul spre raionul de carti pentru copii m-am intalnit cu un metru cub de caiete. Erau din cele simple si subtirele de 48 de file, probabil cele mai multe de matematica. [Am vazut ca acuma se poarta mai mult astea; nu stiu de ce au disparut cele de dictando, poate copii din ziua de azi sunt mai practici si nici nu mai scriu atata – compuneri, notite, lucrari sau alte de-astea pentru care iti trebuia foaie de dictando.]

Metrul ala cub de caiete mi-a adus aminte de anii mei de scoala si de goana – da, chiar asa, goana dupa rechizite. Nici pe departe nu gaseai toate nastrusniciile colorate si personalizate si desenate care se gasesc azi. Cine avea noroc sa prinda caiete cu foaie velina dupa stat multe ore la coada se acoperea de glorie. Cred ca imi cumparam cu ocazia aia caietele necesare pentru aproape tot anul scolar fiindca altele nici nu prea mai apucam.

Candva dupa 20 august faceam zilnic vizite la Libraria Centrala (din Galati), care avea si depozitul de manuale pentru toate librariile din oras. Cateodata ma duceam si de 2 ori pe zi. O sa radeti, dar era ca la coada la lapte – mereu era un grup deja format la rand, cu o lista gata pregatita sa fie continuata de nevrednicii intarziati. Cateodata se intampla sa nimeresc cand se aduceau manualele – sau caietele, doar ca nu aveam bani la mine pentru toate grozavele cumparaturi. Asa ca imi lasam rand si plecam pe jos pana acasa cat puteam de repede – fiindca sa fi asteptat autobuzul pentru cele 2-3 statii ar fi insemnat sa pierd randul. Ei, cateodata tot il pierdeam – fiindca pana acasa si inapoi tot faceam cam o jumate de ora. Si atunci luam coada de la capat, in speranta ca vor fi destule caiete sau destule manuale.

Caietele cele bune erau liniate cu cerneala albastra si aveau foaia putin lucioasa. Nu prea lucioasa, ca altfel amaratele de stilouri cu cerneala mov alunecau prost si zgariau foaia, cerneala nu se usca si mai ales literele curbate si bondoace (a, e, c) deveneau pete de nerecunoscut.

Mai erau si unele liniate cu cerneala mov – poate ca avea prea mult rosu in ea, sau poate ca nu era destula cerneala albastra pe piata, dar alea erau clar dintr-o hartie prelucrata sau reciclata prost, cu fibre prin ea si cu consistenta si proprietati de sugativa. Aia deforma literele, mai ales daca penita se impiedica in vreo fibra iesita in relief pe suprafata colii.

Si mai erau si caietele cu foaie velina – sau ma rog asa le ziceam eu caietelor cu paginile albe neliniate, cand de fapt cele veline erau cele netede 🙂 Alea imi placeau mie cel mai tare – cate unele aveau si 200 de file, nu ca anemicele alelalte – desi erau cel mai putin economice si deci cele mai putin practice. Pana in ziua de azi am pastrat un scris mare, spatiat – asa ca la vremea aia eram in stare sa acopar o pagina neliniata din 10 randuri. Asta s-a impacat foarte bine pana la urma cu foile A4 si cu colegii mei care intr-una imi cereau cursurile 🙂

Nu m-am vindecat de papetarie si de rechizite – imi cumpar caiete cu foi de calitate, cu coperti frumoase si colorate (de care n-am avut parte ca elev) si cu cat mai multe pagini, ca sa am pe ce mazgali suficient timp. Am gasit acuma o serie de caiete de la Agatha Ruiz – au niste coperte absolut mortale 😀 imaginati-va ca ma duc cu ele la sedintele de Board !

Dar nu ma opream la caiete. Lasand la o parte manualele – care imi placeau si versiunea noua, mirosind inca a tipografie si cu paginile inca netaiate, si versiunea uzata, a celor primite de la scoala de la generatiile anterioare – astea aveau felurite insemnari si desene din care „urla” personalitatea proprietarului anterior [humm, parca e ceva de genul asta si in Harry Potter, nu ? :D].

Cum ziceam – alaturi de caiete, la loc de cinste erau creioanele – HB4 cu mina moale, cerneala -aia albastra care nu se gasea, creioane colorate in truse uriase, ascutitori si gume de sters, truse de geometrie, si un pic mai tarziu, in anii cu liceul de arta – pensule flacara sau tesite, de diferite marimi, culori de apa si de ulei, palete, carbune si creioane cu mina moale, blocuri de desen si cate si mai cate. Mai incoace, pixuri – „j-demii” de pixuri – albastre, rosii, negre, cu varful subtire, sau gros, cu gel, cu tus, cu mina de creion, personalizate, de plastic, metalice, colorate sau transparente.

Ah, si stilourile – doamne, ce-mi mai doream un stilou chinezesc cand eram mica. La inceput, in clasa I, am avut un stilou mititel – aproape ca mana mea era mai mare decat el, cu o pompita amarata si care a cedat nervos la jumatatea trimestrului al doilea. Pe urma cred ca am capatat unul mai de doamne-ajuta, cu un sistem de umplere asemanator cu al siringilor. Ala cred ca m-a dus pana in clasa a II-a. Unele colege (clasa de fete, deh !) aveau stilouri chinezesti – negru, sau rosu, sau verde cu capac auriu si care stiau sa scrie frumos si subtire. Cel mai grozav stilou al meu – si cred ca unul din cele mai dragi a fost unul verde (verde-China :D) cu penita si capac argintiu. L-am pastrat ca pe ochii din cap si m-a tinut cativa ani buni, dupa care, stricat fiind, l-am mai pastrat o vreme prin dulapul meu cu rechizite, de care mama n-avea curaj sa se atinga…

Fiindca unele lucruri tind sa fie evidente, am mai primit de-a lungul timpului cadou diverse seturi de instrumente de scris, care, din pacate, nu au avut nici rezistenta si nici tratamentul pretuitului stilou chinezesc verde. De altfel, intre timp, au incetat sa-mi placa stilourile chinezesti si mi-ma dorit foarte tare un stilou cu penita mare, solida. Si care lunece bine pe hartie si sa scrie gros 🙂

Nu va ganditi insa ca am ramas „descoperita” – ultima „achizitie” este un cadou promotional cu staif, adica de marca, primit la serviciu de la niste parteneri, de un Craciun. Am fost asa de impresionata ca am scris un foarte complicat mesaj de multumire.

Toata aceasta incursiune in vremuri trecute si obsesii prezente a aparut fiindca ca azi am primit un fel de cadou – un gest foarte dragut din partea lui Radu, „coleg” de twitter, care mi-a cedat 2 agende primite de el ca premiu, 2 agende pe care mi le-am dorit suficient cat sa particip zilnic la concurs si dupa care am scancit o saptamana intreaga 🙂

Acesta este un alt complicat mesaj de multumire, pentru un moft facut unei scolarite care inca e innebunita dupa papetarie.

Anunțuri

Discuție

4 gânduri despre &8222;Obsesii noi de scoler cu state vechi&8221;

  1. too loooooooooooooooooooong… 🙂

    Scris de Lucian | 1 Septembrie 2009, 1:58 pm
  2. Lucian – grrr, nu te pune nimeni sa citesti 😛
    Si cum ai zis tu mai de mult, doar pare, de fapt nu e chiar asa de lung.
    Si oricum, avem si mai scurte ! sa multumim pe toata lumea, deh 😀

    Scris de Rita | 1 Septembrie 2009, 2:00 pm
  3. Eu ma gasesc in febra cumparaturilor si ma gandeam sa incep sa scriu (cand voi gasi vreme, ofcors!) despre cum e sa fii mama de scolarel in 2009;)
    La capitolul stilou m-am cam poticnit, sunt muuulte pe piata si nu stiu care scrie cum trebuie, iar cel verde chinezesc al meu – care a implinit vreo 25 de ani – e prea de suflet sa i-l dau chiar din clasa I 😀 Si sa mai stii ca am gasit si caiete dictando;) doar ca noua nu ne sunt necesare deocamdata. Fiind un mare fan Thomas si Cars, al meu cupil vrea rechizite doar cu trenurile si masinutele preferate, pfuaaa!:) Si ghiozdanul e super, am cautat sa aiba toate cele (cum nu aveam noi, heheeee!), sa aiba burete la spate, buzunar pt sticla cu apa, etc, etc:))) Eh… „e” grele timpuri, dar e fain!:D

    Scris de Elena | 1 Septembrie 2009, 7:24 pm
  4. Elena, am zis intotdeauna ca e mult mai fain sa fii copil in zilele noastre 😀
    Ca parinte insa cred ca e cam greu – mai ales cand odorul vrea ceva ce-a vazut la altul si tu stii ca n-ai cum sa-i dai, in ruptul capului…
    Dar asta e alta poveste 🙂

    Scris de Rita | 2 Septembrie 2009, 9:24 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: