"Istorii si personaje"

Mestereli, mesteritori

Casa noastra – a parintilor mei, respectiv – e chiar intr-o casa, pe pamant cum ar veni. O casa veche imi imaginez – casa care pana acum vreo zece ani era la coltul strazii avea pe ea marcat anul 1906, iar pe alte case din cealalta jumatate de strada scrie inca 1926.

Casa veche deci, constructie la fel, facilitati si utilitati lipsa, tot tacamul. Cand zic utilitati lipsa, inseamna ca nu avea baie si unicul tribut adus modernitatii era o chiuveta in casa, care in fiecare iarna a copilariei mele ingheta bocna, ca incalzirea se face prin sobe de teracota – modernizate, ce-i drept, probabil cand s-au mutat parintii mei acolo, prin anii ’80.

Toate astea au continuat sa existe pe durata copilariei mele; abia cand eram in liceu – si parintii mei pusesera ceva bani deoparte, numai ei stiu cum – s-au facut niste modificari si modernizari.

Cum ar fi ca toata fatada casei a fost stricata, ferestrele acoperite si gradinita de trandafiri distrusa – ca sa faca loc centralei termice si unei bai decente, cu cada. Faimoasele sobe de teracota au fost scoase, s-au pus calorifere in camere odata cu centrala termica pe baza de gaz, a fost instalat un boiler in baie, ca pe langa apa curenta sa avem chiar apa calda. In plus, toate camerele au fost zugravite din nou.

Spus in cuvinte suna putin, dar nu e asa, deloc. A durat cateva vacante de vara la rand. Toate resursele casei si familiei – financiare, umane si emotionale – au intrat in modificarile astea. Tata, fiind el lasat de mama natura cu pricepere la orice chestii de facut cu mainile (inca o trasatura in care l-am mostenit) s fost implicat in toate lucrarile si operatiunile, de la un capat la altul. Mortar, caramizi, zidarie, tevi de scurgere, tevi de centrala, tencuiala, varuit, montat ferestre, finisaje – la toate s-a bagat. Ceea ce nu ne-a scutit totusi de repetate echipe de muncitori, de care, daca mama nu era acasa eram eu responsabila: facut cafele, cumparat bere, pregatit gustari. Ah, si tot dezastrul care ramanea dupa ei si care trebuia inevitabil curatat…
Cred ca de la asta mi se trage aversiunea profunda pentru curateniile generale – si pentru alea particulare, for that matter. De la asta si de la operatiunile sezoniere in care mama se hotara sa schimbe locul mobilei prin casa.
De-asta la mine acasa lucrurile nu se misca din loc. Si imi si dau silinta sa nu fac prea multa mizerie, ca sa nu trebuiasca sa fac prea multa curatenie.

Ei, si ajungem la motivatia acestei postari. Din cauza unor accidente sau defectiuni pe la etajele superioare, am avut asta-iarna ceva infiltratii pe tavanul de la baie si din debara. Ei, a venit momentul sa rezolvam problema – si anume, fratele proprietarei sa rezolve problema. Doar ca aceasta calitate nu m-a scutit de celelalte probleme pentru care detest reparatiile si mesterii si curateniile.
I-am facut cafea, mi-a fumat in casa, a trebuit sa il ajut sa mute masa de la bucatarie prin toata casa, ca doar cred ca e de-o inaltime cu mine. Si la sfarsit aproape ca mi-a si zis ca si-a pierdut el ziua libera aiurea ! Macar nu a trebuit sa il platesc…

Cand o sa ma mut la casa mea, o sa il chem pe tata sa fie director de santier – chit ca o sa coste berea mai mult – si eu o sa dorm la hotel. Si o sa ma duc doar la inspectia finala.

Anunțuri

Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: