"Istorii si personaje", "Vacanta mare"

Coana (Chi)Rita in careta motorizata catre Iesi

Doamnele de langa mine vorbesc despre nunti, meniuri si cum nu trebuie sa irosesti mancarea (salamuri, chiftele, sarmale, peste – cat incape) si de cat de scumpa e bautura, ca la o adica acuma se cer mai multe nu ca pe vremuri cant se punea doar vin la masa. Acuma astia tineri si la apa fac mofturi – asa au vrut ei, Dorna, nu stiu de ce…

Vine controlul – si supra controlul, in sensul ca e o echipa de 3 oameni care vaneaza infractorii neplatitori de taxa de transport. Oamenii mint cu seninatate – e o doamna cu 2 baieti trecuti bine de varsta adolescentei care au vrajit un mosulete sa ii treaca pe biletul lui ca insotitori, sau asa ceva. Adica eu asa banuiesc din discutiile pe care le prind. Doamna ii zice controlorului care ii intreaba de ceva acte ca de, ce sa facem, asta e situatia. Cata seninatate, eu n-as putea. N-am mers in viata mea cu nasul – nici macar in studentie. Ca dupa ce ca mergeam rar acasa si n-aveam chef de senzatii tari, la noi era supra-control pe fiecare tren si erau si niste nasi ai naibii. Nu ca as sti, dar asta era impresia.

Doamnele cu discutia despre nunti sopotesc de zor, iar cea din colt e panicarda de-a dreptul. Cred ca n-are bilet si ca atare e lesinata de frica – sau mai are un pic si lensina de-a dreptul. Iaca, ce sa vezi, un om cu constiinta ! Inca se mai resimte si dupa ce a trecut controlul – cu bine – si se jura ca nu mai face asa ceva in viata ei..

Trenul miroase urat – URAT – intr-una, tot timpul, oriunde ai sta. Am schimbat vreo 4 locuri pana acuma – scaunul doamnei fara belet care a coborat in Ploiesti Sud.

E 1, dar mi se pare dupa lumina ca spre 4 dupa-amiaza. Poate timpul prea scurt de dormit – doar m-am culcat pe la 3 dimineata – are ceva de-a face cu asta.

O babuta de pe un scaun mai in spate se holbeaza la mine intr-una – ce-oi fi avand asa interesant ? S-a intors de tot in scaun, spre spate, ca sa ma vaza.

Uhhh, in fata mea, pe fostul meu loc se aseaza un mosnegut care vinde ciorapi in plastic nou si ochelari de vedere vechi. Miroase ingrozitor. Si stau la 2m de el. Uuuuh, vreau sa plece, sa plece, sa plece ca altfel imi vars stomacul aici. Si abia am mancat… Ah, doar am zis ca nu mai plec decat cu IC… doar am zis ! Ah, si cat mai e pana ajungem…

Deja 3 ambulanti cu nealimentare (mosneagul + 2 „surzi” – care nu sunt cu adevarat asa, sunt sigura) si inca 3 cu alimentare (2 „oficiali”, cu ecusoane + 1 colorata cu un cos) – bere, aline, covrigei.

Il stiti pe Alain de Boton cu experimentul scriitoricesc din aeroport ? Ei this is no Heathrow, dar as scoate o colectie de nuvele, daca nu chiar un roman intreg dupa o saptamana de calatorit cu CFR-urile tarii. Cred ca am mai povestit ca visul meu e sa stau la cafenea si sa ma holbez la oameni si sa le scriu povestile. Doar ca n-ar fi cafenea, ci afurisitele de trenuri. Si doar ca nuvelele mele din tren nu si-ar gasi targetul in nefericitii de calatori care merg cu el, trenul. Nici n-are sens sa detaliez de ce.
Bine, dupa asta as deveni agorafoba si as primi cumparaturile pentru subzistenta printr-un cos atarnat cu scripeti la balcon… But I would make millions, asa ca mi-as permite 😀

Am umplut deja cu scris marunt 4 paginute din agenda de la Radu. E un pic mai mare decat mana mea asa ca nu e de mirare ca randurile se umplu repede. Cred ca sunt sanse mari sa devina my little black book.

Cred ca natiei asteia i-ar fi de folos un sistem de tulumbe care sa aplice bai fortate cu clabuci, ceva si cu tot cu haine, evident. Alt nene sta pe scaunul unde am stat eu. Duhneste, nu exista alt cuvant mai bland. Ma intreb cat de urat ar fi din partea mea sa ii zic ca pute, de mi se face rau, deci sa se mute in alta parte. Bineinteles, are faimoasa sacosa de rafie. Sper doar ca o sa coboare in curand…

O tanti de peste culoar citeste o revista subtirica de femei – gen Libertatea pentru femei daca mai exista asa ceva. Titlu mare pe 2 pagini: Culoarea lacului de unghii spune totul despre tine (sau asa ceva). Oups. Oare ce-o fi spunand despre mine care am unghiile vopsite in rosu-sange ? Sa intreb, sa nu intreb ? (era pur retoric)

Langa nenea mirositor, deci langa fostul meu loc e un geam separator pe care se vad niste groaznice urme unsuroase. Nu cred ca sunt de la fata cuiva, dar sunt cu siguranta de la un par infiorator de murdar. Tulumba ? Please ? Sandvisul se revolta la mine in stomac – pacat, a fost gustos, in mod suprinzator.
Ah, as vrea sa ma teleportez la Iasi. N-ar mai fi amuzant, ca mie imi place sa calatoresc – cu tren, avion, masina – orice, numai sa fiu pasager. Dar macar nu m-as mai imbolnavi de scarba. Cred ca o sa incep sa respir exclusiv pe gura – si sa blochez respiratia nazala.
Sa ne intelegem: trenul e rapid, e din alea noi, nu ca jegurile alea de accelerate cu care m-am dus anul trecut la Sibiu. Desi si asta e fix un alt jeg – e absolut imputit. Parte fiindca sunt convinsa ca nu e curatat nici macar o data pe luna, parte fiindca oamenii din el sunt ingrozitor de ne-sanitati.
Cand ma gandesc ca ma gandeam sa ma imbrac cu o camasa alba. O salopeta maro spre negru ar fi mai potrivita.

Oi, nenea si-a tras geanta langa el si s-a pus la soamne. Imi vine sa plang de furie si neputinta. Mai mult de neputinta.

Ce va spuneam – 10 paginute scrise marunt. Pai nu e inca ora 2 – pana la 7 cad ajung la Iasi termine o nuvela intrega.

Am scapat capacul pixului pe jos. Il ridic cu scarba si ii dau drumul in geanta. O sa il arunc, nu mai are rost sa pun mana pe el din nou…

Iaca si presa: click, click, programe tv, prosport. Cineva intreaba pe altcineva daca a vazut pe nush cine la acces direct. OMFG ! o sa mor pan’ la Iesi ! De unde rezulta ca sunt potential snoaba cu certificat – de fapt potential certificat, ca snoaba sunt cu siguranta.

Bleah, nenea s-a intors, ca tocma ce-am plecat dintr-o gara. Acuma duhneste si a tigara. Am sa mor, am sa mor, am sa mor ! Bine ca am bilet de intoarcere cu Intercity – of.

Peisaj fain: o campie galbena de porumb uscat, un cer de un albastru linistit, cu nori albiciosi pasnici, in zare dealuri verzi.

Nenea miroase in continuare, ca sa zic asa. Noroc cu flacaii din spate – vine un ceva de zahar vanilat dinspre ei – nu de la praji, ci de la un parfum simpatic.

[to be continued]

Anunțuri

Discuție

3 gânduri despre &8222;Coana (Chi)Rita in careta motorizata catre Iesi&8221;

  1. excelent! multumesc!

    Scris de rdg | 16 Septembrie 2009, 1:39 am
  2. sa-ti vand un pont tarziu. pe trenurile de galati erau nasi normali, luau cu doua (2) maini. iti zic din experienta ca oprea in urziceni si practicam trenul dvs.

    p.s.
    vorba unei prietene:
    tara asta ar trebui inchisa de opc.

    Scris de comanu | 16 Septembrie 2009, 7:36 am
  3. Ralucita, te poftesc si la partea a 2-a 😀

    Comanu – of, pai nu prea m-ar fi interesat pontul nici la vremea studentiei, d’apai acuma. Ca eu eram si sunt ca tanti aia care mai sa faca infarct cu controlorul langa ea… Plus ca poate tu mai aveai o sansa, ca pana la Urziceni e distanta mai mica, dar pe mine, pana la Galati, ma prindeau 2-3 controale cu siguranta !
    Iar prietena ta mare dreptate are !

    Scris de Rita | 16 Septembrie 2009, 1:44 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: