"Istorii si personaje"

Dileme

Stim, in absolut si ca la carte, stim toate raspunsurile bune si toate sfaturile perfecte. Mai greu e cand chiar ne intalnim cu situatii delicate sau critice si cu intrebari de categorie grea.

O prietena incepe sa consume alcool pana nu prea mai stie pe ce lume e si incearca droguri usoare pentru senzatiile… plutitoare.
Astea-s numai cateva situatii fata de care unii dintre noi simt nevoia sa protesteze. Si daca nu sunt astea, sunt altele. Invariabil si cel putin o data pe luna, semenii nostri vor avea atitudini si actiuni care contrazic flagrant setul de valori pe care ni l-am asumat.
In functie de „gravitatea faptei” ne simtim sau nu obligati sa intervenim uneori chiar brutal, in scopul trezirii impricinatului la realitate. Fiecare din noi are propriul Pat al lui Procust prin care trecem in secret pe toata lumea, in numele facerii de bine.
A, nu arat pe nimeni cu degetul ; si eu fac la fel – si partea proasta e ca imi si dau seama 🙂

Un amic face greseala vietii lui si se casatoreste, desi recunoaste deschis ca nu vrea asta iar peste 3 ani deja va fi praf peste actele de divort.

O prietena a adoptat cu larghete ideile si „valorile” sotului ei si acum e de acord cu spaga si cu comportamentul violent in trafic, printre altele.

Un coleg isi iseala sotia, sistematic, fiindca ii place tensiunea ascunzisului.

Intrebare de baraj insa: de unde stii ca tu chiar esti posesorul adevarului absolut dupa care nu te poti abtine sa judeci pe toata lumea ? Unde incepe adevarul tau absolut si unde se termina adevarul absolut al cuiva care e absolut convins de contrariul.
Sa nu spuneti ca nu exista asa o convingere perfect contrara. Oamenii aia de mai sus sunt convinsi de justetea parerilor si actiunilor lor. Si sunt doar exemple minore.

Intrebare de baraj nr. 2: chiar si constatata diferenta asta majora de pareri, ce faci, te bagi in viata omului ? ii dai 2 perechi de palme ? ii torni o galeata de apa in cap ? il parasti la nevasta sau politie ? Sau pui toate etichetele pe dosar si il clasezi (ma uit la un serial politist in timp ce scriu asta). Cu alte cuvinte, iti faci o notita in capul tau despre calitatea persoanei respective si eviti contactele (prea intense) ulterioare. Fiindca omul oricum nu se va schimba si oricum e mai bine sa stai in banca ta.

Nu, pe bune, ce faci ?

Anunțuri

Discuție

12 gânduri despre &8222;Dileme&8221;

  1. Salut http://www.SpuneNuDrogurilor.com este o echipa recent formata, nonprofit, care si-a propus sa lupte pentru constientizarea opiniei publice, a tinerilor debusolati de societatea in care traim despre tot ceea ce inseamna consum de droguri intr-un fel sau altul. Daca prin actiunea ta, salvezi o singura viata de la decadere, considera ca ti-ai atins scopul, alaturi de noi toti ceilalti.
    Daca doresti sa sustii aceasta campanie, afisaza pe blogul tau un banner, codul se preia de la: http://www.spunenudrogurilor.com vei fi sustinut si tu de aceasta campanie lasa un comentariu daca ne sustii sa te sustinem si noi Scuze de deranj

    Scris de Anonymous | 13 Ianuarie 2010, 4:02 pm
  2. Problema semnalata de tine e una cu care si eu m-am confruntat des. Sincer… cred ca singurul lucru pe care il poti face e ca daca ti se cere sfatul sa il oferi si, daca poti/e cazul/merge in situatia data, sa spui cum vezi tu lucrurile din afara.

    Din pacate da sunt multi cei ce par uneori prostiti la propriu de partener; sunt multi cei ce se schimba in functie de anumite lucruri (bani, un anumit context familial etc.) si sunt multi cei ce nu isi dau seama unde ajung (si nu in sensul bun).

    Si mai e ceva: se spune ca prietenul adevarat e cel ce iti spune ceea ce trebuie – nu ceea ce vrei sa auzi – insa cati vor sa auda ceva diferit de ceea ce cred ei?

    Si inca un lucru: niciodata nu se acuza omul ci o situatie, iar atunci cand se ofera o parere atentie desigur si la ton si la atitudine si nu numai. Si atentie si la cat se insista.

    Scris de Loredana | 14 Ianuarie 2010, 6:46 pm
  3. depinde. daca persoana care derapeaza imi e apropiata ii atrag atentia. daca nu, ce’si face omul cu mana lui…

    nu cred ca detine nimeni normele curente ale lui „asa e bine”. desigur, exista niste bun simt ori lipsa, o toleranta ori lipsa, interes ori nepasare. undeva intre ele e echilibrul 🙂

    Scris de ruxa | 14 Ianuarie 2010, 6:53 pm
  4. Loredana, dar daca nu ti se cere sfatul ce faci ?
    Daca e o chestiune de legalitate (ex. fuga de la locul accidentului) sa zicem ca dilemele sunt mai mici, fiindca ai o „regula” la care sa te raportezi. Desi cred ca nici asta nu e o decizie usor de luat…

    Dar in chestiuni din astea sensibile, cand interpretarea e la voia autorului, lucrurile sunt si mai putin alb/ negru.
    Te implici in viata omului, fara sa stii ce consecinte o sa aiba, si ii faci ordine, sau lasi lucrurile sa curga ?

    Scris de Rita | 14 Ianuarie 2010, 6:54 pm
  5. Ilinca – pai da, plecam de la premisa ca oamenii astia ne sunt prieteni sau suficient de apropiati ca sa ne si pese.
    E de la caz la caz, pana la urma.

    Da’ de ex, m-as gandi de 2, 3, 9 ori inainte sa ii zic unei sotii ca e inselata, daca nu e cea mai de suflet prietena a mea.

    Scris de Rita | 14 Ianuarie 2010, 6:58 pm
  6. Eh, astea-s probleme grele..Pai sa-ti raspund io 🙂
    1. „o prietena care bea si incearca..”
    ii pui nr la categoria fun. cand vrei sa iti faci de cap macar stii pe cine sa suni. din cand in cand tb sa iti mai faci si de cap nu?
    2.”un prieten face greseala vietii si se casatoreste..”
    pai asta e.. ce poti sa mai faci, doar nu vrei sa ii zici tu sa divorteze sau sa le dai sfaturi maritale.
    3. „o prietena a adoptat valorile sotului..”
    pai si ce vrei, sa adopte valorile tale? tu n-ai dat niciodata spaga? hmm…
    4. „un coleg isi inseala sotia..”
    cuvantul cheie e „un coleg”. daca nu iti este prieten nici el nici sotia atunci.. nu e treaba ta.. daca unul dintre ei iti este prieten..il ajuti.. daca amandoi iti sunt prieteni..daca decizi sa te bagi ramai fara doi prieteni..

    What is this life if, full of care,
    We have no time to stand and stare?

    Scris de Sorin Calatoru' | 15 Ianuarie 2010, 4:10 am
  7. Of, draga Rita, sincer… depinde. Si dau exemplu clar: o prietena avea un iubit ce avea multe proiecte in afara Bucurestiului. Desi lucrurile mergeau ok intre ei, au sfarsit prin a se desparti pentru ca el avea pe altcineva. Repet: nu se certau, nu erau probleme de vreun fel. Acum… da, mie mi se parea ciudata frecventa momentelor-lipsa ale lui si la fel orele de intoarcere – insa… desi era prietena a mea, ce sa fac: sa ii bag pisica in casa – cum se spune? (sa ii sugerez ca poate are si pe cineva pe langa)? sau sa tac. Am incercat sa o ascult si sa vad ce imi spune si.. pe scurt nu i-am trantit asa direct parerea mea, am vrut sa vad daca suspiciunea are temei.

    Atunci cand nu ti se cere sfatul chestiunea e dificila. Marturisesc sincer ca la chestii care implica incalcarea unor legi/prevederi etc. taxez pe loc. Daca insa sunt lucruri unde nu am un reper, cel mai sigur in timpul unei conversatii spun parerea fara a suna insa ca sfat.

    Sunt multe metode prin care te poti face inteles – acum depinde insa mult si de receptor (daca e barbat sau femeie, ce tip de relatie exista intre eu cel ce dau un sfat si persoana careia i-l dau etc.).

    Clar insa nu exista o reteta – si fiecare cred eu actioneaza in functie de inspiratie, intuitie, moment, situatie.

    Scris de Loredana | 16 Ianuarie 2010, 6:31 pm
  8. Rita, probabil ca viata te invata in timp (daca are pe cine 😉 ) sa iti vezi de ale tale si, in cazul apropiatilor pe care „ii simti in pericol”, sa iti spui parerea identificand-o nu ca pe un adevar absolut ci ca pe un punct de vedere, fara patima. Si eu cred ca oamenii nu se schimba, doar imbatranesc. Si mai ales nu se pot schimba dupa cum vezi tu lucrurile.

    Pe de alta parte, sunt sigura ca un punct de vedere argumentat si bine structurat si prezentat poate influenta decizii, pentru ca poate deschide ochi din cei care pot fi deschisi.

    Scris de cristina | 16 Ianuarie 2010, 7:34 pm
  9. Mama-mama, ce de-a comentarii, si inca lungi 🙂 Trebuie sa fi atins un punct sensibil sau des intalnit…

    Scris de Rita | 17 Ianuarie 2010, 10:40 pm
  10. Sorin Calatoru’: n-am schimbat 2 vorbe cu tine de foarte multi ani, dar constat ca tot in alb/ negru iei toate alea :)) Nu-s toate alea asa de simple, plus ca risti 1. sa pierzi niste prieteni sau 2. sa strici vietile unor oameni definitiv si iremediabil. In masura in care nu te intereseaza/ afecteaza asta, da, poti sa faci si asa. 😛

    Scris de Rita | 17 Ianuarie 2010, 11:02 pm
  11. Loredana; ah, lucrurile sunt asa de delicate; si relatiile cu semenii nostri sunt ca niste papadii 🙂 Sunt atat de multe variabile in fiecare situatie incat sansele sa o dai in bara sunt nenumarate.
    Stii ce mi-am dat seama insa ? Si daca imi cere cineva parerea (presupunand ca isi asuma parerea mea ca atare) si chiar daca e o prostie (de ex cum imi sta cu freza asta), si tot e greu sa zici ce trebuie. Cred ca in majoritatea situatiilor nu chiar vrem sa aflam o alta parere decat a noastra, ci mai degraba cautam sa ne validam parerea aia la care am ajuns deja 😀
    Hai ca m-am indepartat de subiect 😛

    Scris de Rita | 17 Ianuarie 2010, 11:12 pm
  12. Cristina – cel mai tare mi-a placut aia cu „viata te invata sa iti vezi de-ale tale” :)) Fix asa e !

    @all – sa stiti ca alea erau doar niste exemple, nu stiu niste oameni care chiar fac asta. Ma rog, poate ca doar nu stiu eu 😛

    Scris de Rita | 17 Ianuarie 2010, 11:17 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: