"Istorii si personaje", "Vacanta mare"

Money, money

Am o relatie libertina cu banii mei – eu ii las in plata domnului si ei ma lasa de izbeliste. Nu prea stiu de unde mi se trage, dar nu nu sunt genul care economiseste, sau care isi calculeaza ultimul leu.
Am grija, bineinteles, sa imi platesc darile lunare, dar in afara de asta, Dumnezeu cu mila.

Sa nu se inteleaga gresit, nu sunt o risipitoare si nici nu fac cumparaturi din impuls. De exemplu, hainele, pantofii si alte accesorii  sunt parte dintr-un sistem complex, organizat dupa principiile asortarii culorilor, materialelor si ocaziilor. Ce cumpar se asorteaza cu ce am deja, si toate sunt asa de la locul lor ca pot fi purtate imediat (si chiar sunt, n-am inteles niciodata oamenii care isi cumpara haine si le tin in sifonier). Cartile si muzica sunt in sisteme mai putin riguroase, dar sunt reguli si acolo.

Oricum, de obicei „vanez” diferitele achizitii pe perioade mai mari sau mai mici, in functie de „valoarea investitiei”.
Si da, investitiile pot avea si valori destul de mari – prefer sa dau mai multi bani pe un lucru de calitate si care sa reziste – cum era aia ? suntem prea saraci ca sa ne permitem lucruri ieftine ? Nu mai bine dau mai multi bani la chirie, dar cel putin imi place casa in care stau ? Nu mai bine merg cu taxiul in toate partile, chiar daca ma costa nerezonabil de mult ? Si tot asa. Cumpar confort, dupa cum cred ca am mai scris in alt post.

Mai pe scurt: banii sunt pentru mine un mijloc, nu un scop. Asa ca desi de regula, dupa cum ziceam, eu si banii ne ignoram reciproc, in momentul in care ma impiedica sa ajung la confortul ala de care ziceam, incep sa ma enervez.

Am facut ditamai introducerea asta ca sa impartasesc speranta mea necontenita catre bugete de calatorii nelimitate, sau cu limite foarte largi. Vreau sa stau in camera cu baie, hotelul sa fie in centrul orasului sau langa plaja, dupa caz, sa ma duc in tot felul de excursii, sa imi iau un ghid – da, da, sa fiu un turist rasfatat si fara grijile cotidiene de acasa ! La naiba, cine se duce in vacanta sa gateasca si sa spele vase ? Not me ! Nu vreau sa imi planific zborul low-cost cu nu stiu cate luni inainte, sa imi fac milioane de calcule si variante, sa consult milioane de optiuni si cate si mai cate.
Vreau, foarte tare, sa se ocupe altcineva de toate deciziile astea ! Ma rog, probabil ca din cauza ca ma ocup in mod curent cu luatul de tot fel de alte decizii, la serviciu, pentru preocuparile mele personale vreau ca totul sa mearga altfel, mult mai usor,

Acestea fiind zise, dupa ce-am trecut prin furcile caudine ale planificarii calatoriei, ma duc la Londra – una din cele sau chiar cea mai scumpa metropola din lume.
Stimate buget, be afraid, be very afraid !

Anunțuri

Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: