"Istorii si personaje"

Puzzle comportamental

Nu mai stiu in ce film – parca intr-unul cu Michelle Pfeiffer si Bruce Willis- era vorba ca ne suntem in pat nu 2 oameni, ci macar 6 – cu tot cu parintii fiecaruia, care ne-au pus in cap toate ideile, mai mult sau mai putin preconcepute. (Iaca, am gasit – Story of Us – sursa foto)

De altfel, si genetic suntem o suma a unor – multor – oameni; si lucru curios, nu neaparat ne luam genele de la generatia cea mai apropiata, ci in destule cazuri nasul carn si ochii albastri sau alte detalii din bagajul nostru genetic vin de pe la un vreun bunic sau strabunic.

La fel, tot bagajul psihologic, comportamental, social este de fapt o colectie de manifestari, influente furate, copiate, sadite sau strecurate noua de mai mult sau mai putin vizibil de o multime de oameni cu care interactionam pe parcursul vietii.

Cand esti mic de tot cel mai mult interactionezi cu parintii – ei iti transfera cunostintele si comportamentele de baza – cateodata ei ne invata si noi preluam constient, dar cel mai adesea le invatam mimetic. Pe urma sunt fratii, copiii de la bloc, colegii de scoala, doamna invatatoare, cohortele de diriginti si profesori care ii trec prin fata scolerului pana in clasa a 12-a, gasca, iubita, starurile de la tv, divele cotidiene, modelele din viata publica etc, etc.

Cateodata, in liceu sau la facultate lucrurile se mai complica – trecem prin varsta la care „we don’t take bullshit”, stim deja pe de rost si mai bine decat oricine cu se ce mananca si cum trebuie facute toate pe lumea asta, prea putina „formare” se mai petrece, nu mai recunoastem modelele pe care le adopta si ceilalti, vrem neaparat sa iesim in evidenta si copiem alte formule si formate de personalitate si comportament.

Cateodata mi se pare ca toate astea tin de un fel de loterie – cam in aceeasi masura in care si genetica e o loterie. N-ai de unde sa stii de unde, deodata, incepi sa faci anumite gesturi sau sa iti placa anumite lucruri.

Nu stiu de unde asa un simt al ordinii mi se nazarise de pe la 5 ani jumate, la gradi, ca i-am dat o palma lui Stefanut – un blond carliontat si bucalat, frumusel foc – fiindca nu-si stransese hartiile colorate de la ora de lucru manual. Bine, dupa aia mi-am luat-o si eu, fiindca alt copil m-a parat la tovarasa educatoare – dar tot nu m-am dezvatat sa ii comand si sa ii trag eu la raspundere pe altii pentru lucruri pe care ar fi trebuit sa le faca, desi poata ca n-ar fi treaba mea 😛

Niste ani mai tarziu, m-am trezit ca am inceput sa copiez t-urile si d-urile si h-urile si l-urile – ma rog, toate literele inalte – dupa cele ale dlui Opait, proful de mate din scoala generala – pe care de altfel nu-l placeam deloc si de care chiar imi era frica. Dar el macar ne mai scria chestii pe tabla – profa de romana doar ne dicta…

Si astea-s doar niste exemple marunte – cine stie cate si mai cate alte mici si mari detalii oi fi copiat fara sa le trec neaparat prin filtrul gandirii.

Voi aveti exemple din astea de gesturi si comportamente copiate de la oamenii cu care v-ati intalnit ?

Anunțuri

Discuție

4 gânduri despre &8222;Puzzle comportamental&8221;

  1. Ce imi plce filmul, e bun ca material didactic pentru ce se numeste acum educatie parentala:)
    Eu am diverse modele copiate si combinate, altfel nu as fi eu… in asta sta originalitatea – le combin:)) Ma uitam in schimb la George, care a crescut mult timp la ai mei, are o multime de gesturi de ale tatalui meu, mersul lui, fata de somnoros dimineata… e fantastica asemanarea.

    Scris de Elena | 7 August 2011, 11:54 am
    • Eu l-am vazut de mult, nu prea mai tin minte detaliile – doar mi-a ramas imaginea asta in cap.
      Iar cu combinatia – desigur, ca sa zic asa 🙂 cred ca toti nu suntem altceva decat o suma de detalii, prinse de la cate cineva. De obicei, despre noi insine nu ne dam seama – dar despre altii cam da, mai ales daca ii vedem suficient de des si avem acces si la modelul initial. Asa ca eu estimez ca o sa tot vezi la George cum se aduna trasaturile 🙂

      Scris de Rita | 8 August 2011, 10:20 pm
  2. Eu acum sunt la ai mei in Galati cu copiii dupa muuult timp. Mi se face rau cand ma recunosc constant in gesturile lor sau in „iesirile” lor. Imi dau seama ca ma transform ireversibil in ei. Si nu imi convine pentru ca sunt lucruri care nu imi plac… Dar parca, cu cat incerc sa le inhib, cu atat ies instinctiv la iveala mai ales in momentele de enervare. Dar am impresia ca sunt scrise bine in bagajul genetic!
    In alta ordine de idei, eu sunt o persoana extrem de mimetica 🙂 si fara sa imi dau seama preiau din posturi, gesturi, atitudini, expresii, etc ale persoanei cu care discut. Dar am inteles ca asta e bine pentru capitolul comunicare si persuasiune. :)))

    Vale, iti mai aduci aminte de profa de romana din liceu, madame Boeru? Pe ea chiar imi placea sa o imit chiar daca pe mine nu m-a avut niciodata la inima! Iar despre madame Bejan ce sa iti mai zic, si acum o visez cand ne striga: Il faut travailler d’avantage! si nu odata m-am trezit facannd acelasi lucru cu echipele mele de trainees.
    E clar ca suntem ceea ce acumulam in viata, si pe langa bagajul genetic retinem ceea ce ne-a influentat in mare masura.

    Scris de Ana Radut | 11 August 2011, 12:49 pm
    • „teoria” mea e ca toti suntem asa – si daca stai sa te gandesti nici nu avem cum sa fim altfel; adica nu traim izolati, ca sa ne luam fiecare in parte viata de la 0 si sa invatam singuri si de capul nostru, asa ca da-i cu mimetismul inainte ! 😉
      Ei cum as putea sa nu-mi aduc aminte de doamna Boeru ! 😀 Influenta ei a fost chiar foarte aproape de mine 😉 Cred ca voi ati facut si romana cu ea, dar la noi a fost doar la literatura universala – asa ca lucrurile au fost mai domoale, oarecum.
      Pe dna Bejan n-am avut-o la ore, am facut doar niste pregatire pentru olimpiada cu ea. Stiu ca era destul de dura, dar si eficienta tocmai din cauza asta 🙂 Mde, alte vremuri, alte tipuri de profesori…

      Scris de Rita | 12 August 2011, 12:57 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: