"Istorii si personaje"

Despre investitii sociale si nu numai

De la o vreme – trece timpul, presupun – fac tot felul de rapoarte si evaluari interne ca sa-mi dau seama pe unde stau cu „life satisfaction”. De fapt, probabil ca inconstient stiu sau cred ca nu prea stau bine, asa ca ma astept ca rapoartele si evaluarile sa imi si arate asta. Si unele chiar asta fac.

***

Nu mai tin minte prea bine cum eram in adolescenta. Naiva, idealista, sentimentala, cu fluturi in cap – n-as paria ca am fost vreodata asa; mai degraba realista, rezervata, constiincioasa, pragmatica. (Nu, nu-mi fac reclama – macar cat esti copil sau adolescent e bine sa fii un pic zgubilitic, ca sanse sa iti revii pe urma mai sunt; invers e mai greu.) Am fost un elev foarte bun si un student sarguincios. Pe urma, serviciul m-a slefuit si mai tare in directia asta.

Primul meu job a fost intr-un fel in „customer care” – si de-atunci incoace in diverse forme cam asta am facut. S-a asezat foarte tare lucrul asta peste o inclinatie naturala pe care o am – sa-i ajut pe ceilalti, sa le usurez munca, sa ii fac sa se simta mai bine. (Scorpionii sunt foarte buni pentru joburi de asistenta sociala/ pshihologie si chiar psihiatrie :P. In plus, cf. Personal DNA, sunt un „arhitect atent”.)

E un consum energetic important chiar sa faci asta doar in viata personala, fie si doar cu oamenii pe care ii placi. Oricat de tare i-ai placea – sau oricat de putini ar fi – consumul tot e mare. Daca ai noroc – si nu chiar putin – faptul ca oamenii acestia te plac si te trateaza la fel o sa mai echilibreze din consum. Daca nu te inconjori de niste oameni chiar faini, atunci iti vei fi cheltuit o gramada de resurse pshihologice cu ei – fara sa primesti mare lucru in schimb.

Ce sa mai vorbim de facut asta ca profesie, zilnic, cand te poti gasi in situatii in care trebuie sa ai o atitudine suportiva, pozitiva, entuziasta – desi nu mare lucru din ce faci iti inspira asta. Sau ca trebuie sa tratezi cu respect si sa ajuti cat poti persoane pentru care nu doar ca nu ai cine stie ce consideratie, dar cateodata par ca isi dau silinta sa te scoata din minti.

Daca nu ai rezultatele pe care le astepti – fie ca asta inseamna satisfactia muncii, aprecierea colegilor si sefilor, sau pur si simplu o gramada de bani – tocmai ai mai irosit niste resurse.

Si aici apare problema. Ca si in asistenta sociala si profesiile asociate, daca tu, ca terapeut/ facilitator nu esti suficient de tare, de pregatit, cu un psihic solid – sfarsesti prin a lua acasa toate problemele pacientilor/ asistatilor. Efectiv te incarci psihic negativ, problemele lor devin ale tale si, sufocat, nu iti mai poti face treaba si cu atat mai putin ii poti ajuta pe ceilalti.

Stiti – ca in avion: inainte sa ii ajuti pe ceilalti, fixeaza-ti intai tie masca de oxigen.

Da, este o munca importanta cu tine insuti sa iti consolidezi motivatia si atitudinea ca sa interactionezi uman, social si profesional asa cum se asteapta de la tine, sau poate chiar peste asteptari. Da, cateodata investitia psiholgica in aceste interactiuni nu da rezultate, ba chiar te poate costa scump.

Asa ca mie mi se pare ca e un principiu bun de aplicat in multe alte directii – la job, in relatiile cu prietenii, in interactiunile sociale in general. E nevoie de o protectie interna, care sa te ajute sa faci fata atat problemelor altuia, pe care ti le iei suplimentar, cat si – sau in primul rand – alor tale.

***

La evaluarea aia interna despre „life satisfaction” rezulta ca nu prea stau bine. Am facut cateva investitii majore paguboase, asa ca sunt in plina perioada de austeritate, evaluari, recalculari, ajustari.

Norocul meu cel mare e ca pe undeva cineva are grija sa mai echilibreze balanta. Pentru cateva luni am facut parte dintr-un proiect foarte fain, cu o echipa meseriasa.
Am muncit mult cu totii (desi eu am fost mai mult un supliment la echipa), dar simt ca am facut ceva bun – si bine.

Asa ca am colectionat o mana de oameni pe care vreau tare sa ii tin aproape pentru multa vreme – lucru pentru care sunt imens de recunoscatoare. Asta a fost o investitie buna 🙂

Sursa foto

Anunțuri

Discuție

3 gânduri despre &8222;Despre investitii sociale si nu numai&8221;

  1. mai bine, nici ca le-as fi putut zice. cu totii de-a lungul vietii avem astfel de momente si da este adevarat ca unii le au mai mult decat altii, si fara o cauza clara unii isi gasesc echilibrul mai rapid

    Scris de alina | 16 Noiembrie 2011, 10:25 pm
  2. Nu stiu daca e atat despre gasirea echilibrului, Alina. E despre a primi ceva in schimbul a ceea ce tu investesti din tine – in relatii, in job, in prietenii. E despre return on investment, foarte brutal spus – fiindca teoretic nu ar trebui sa asteptam asta, cel putin nu de la prieteni/ parteneri. Dar practic, daca tot investesti si nu primesti inapoi ce iti trebuie, subliniez „ce iti trebuie”, nu doar ceva, nu prea e in regula.
    Poate e si asta o forma de echilibru, dar eu m-am gandit la ceva si mai concret de-atat.

    Scris de Rita | 20 Noiembrie 2011, 10:01 pm

Trackback-uri/Pingback-uri

  1. Pingback: You can’t choose your family… « Rita la cafenea - 31 Decembrie 2012

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: