"Cu cartea in brate"

Fragmente de narcisism

Stiti cum se zice ca ne plac anumite lucruri fiindca reflecta ceea ce credem sau simtim despre noi insine, constient sau inconstient ? E valabil pentru multe – carti, muzica, oameni. E de fapt o forma de rasfrangere de sine asupra celor inconjuratoare si in acelasi timp o forma de iubire de sine. Ce mai, narcisism in toata regula. (N-am idee daca nu cumva a mai zis asta cineva, n-as vrea sa ii fur gloria, dar e asa, o mica teorie pe care o am.)

N-as fi crezut ca o sa ma reflect cine stie ce intr-un roman de un scriitor japonez, fie el si foarte la moda, fie el si cel mai popular. Nu vedeam oricum cine stie ce intersectii (incepe sa ma obsedeze cuvantul asta). Le-am gasit, desi genul fantastico-ezoteric nu e chiar preferatul meu. N-are sens sa povestesc ce-i cu cartea si cu actiunea ei (care n-are prea mare relevanta de una singura) – transcriu doar niste citate, pe care m-am convins sa le notez. Cititi si singuri daca va trebuie mai mult 🙂

***

Daca e sa lucrezi cum trebuie, poti sa-ti rupi spinarea muncind, iar daca ai de gand sa faci ceva de mantuiala poti foarte bine sa faci si asa.

***

Nu, cu oamenii e altfel. Cu masinile ramam in aceeasi faza. Sentimentele fata de oameni sunt altfel. Se modifica mereu in raport cu celalalt. Se schimba, sovaie, se intensifica, dispar, sunt negate, ranesc. In cele mai multe cazuri nu poti sa le controlezi constient. Cu un Subaru e altfel. … Daca aveam 15 ani, m-as fi indragostit de tine. Dar eu am 34 si nu ma mai indragostesc atat de usor. Nu vreau sa fiu si mai nefericit de atat. Mi-e mai bine cu un Subaru.

***

Am rontait cativa biscuiti ramasi printr-un pachet. Erau cam moi, ca si capul meu. Am pus unul din discurile mele preferate (…). Era cam demodat, ca si capul meu. Putin zgariat, dar nu deranja pe nimeni. Isi atinsese si el limitele. Ca si capul meu.

***

Lucrurile astea se aduna in suflet si uneori nu le mai poti controla. Daca nu te descarci din cand in cand, poti sa explodezi. Bum! Pricepi ? Viata e un chin atunci cand tii multe lucruri inchise in tine.

***

Oare cu mine cum o sa fie ? m-am intrebat.
N-am avut niciun fel de culme. Privind in urma, am senzatia ca tot ce-am trait pana acum nici nu se putea numi viata. Am avut cateva suisuri si coborasuri. M-am tarat in sus si-n jos, atata tot. N-am facut nimic, n-am creat nimic. Am iubit si am fost iubit, dar n-a ramas nimic din asta. Mereu acelasi peisaj plat si monoton. Ma simteam ca intr-un joc video. Ca in Pacman. Inghit liniile punctate ale labirintului, hap, hap, hap, fara vreo tinta, doar cu certitudinea ca la un moment dat o sa mor.
S-ar putea sa nu fii niciodata fericit, imi zisese Omul Oaie. Asa ca trebuie doar sa dansezi. Trebuise sa dansezi bine, sa te admire toata lumea.

***

(…) m-am dus in bucatarie si am baut o cutie de bere stand in  picioare. Am inchis ochii, am numarat de la unu la zece in spaniola, am zis „Gata!” cu voce tare si am batut din palme. Sentimentul de neputinta a fost luat de vant si a disparut. Acestea sunt cuvintele mele magice. Cei care traiesc singuri ajung pe nestiute sa aiba nenumarate puteri. Fara ele le-ar fi greu sa supravietuiasca.

Sursa foto – Pictura in ulei „Still Life with Books, Mirrors and Lenses III (Night)”, de Ephraim Rubenstein

Anunțuri

Discuție

Trackback-uri/Pingback-uri

  1. Pingback: Oglinzi din alte cuvinte « Rita la cafenea - 13 August 2012

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: