"Istorii si personaje", "Micul si marele ecran"

To Love, with Rome

Tot n-am reusit sa ajung. De cand am scris pagina de about despre blogul asta si tot n-am reusit sa ajung la Roma. Poate ca-i mai bine – si trebuie sa fie tot asa, intr-un fel anume, ca si Parisul – o sa povestesc eu despre asta alta data…

Am fost insa putin la Roma in seara asta – si tare mi-a placut. Filmul ca filmul, si povestile ca povestile – se pare ca nu prea sunt fan Woody Allen, poate ca nu-s suficient de ciudatica, la modul interesant, fireste, pentru asta. Sunt cateva momente amuzante, actorii sunt in personaj, ca sa zic asa, e un pic de agitatie si de nebunie ca in orice decor latin. E si o mica parabola la mijloc – toata lumea vrea sa fie sau chiar devine altceva sau altcineva in Roma, par sa se duca pana acolo numai si numai pentru asta, ca sa isi dea seama ca erau foarte bine si asa cum erau.

Dar Roma, oh boy… Si ruinele, si casele, si stradelele si terasele si lumina aia care imbraca totul in soare, de zici ca esti intr-o amiaza continua. Nu degeaba zice omul ala de la sfarsit ca e suficient sa te uiti in jur la oameni si sa le cunosti povestile, ca sa vezi cum e orasul, de fapt.

Doamne, toate cafenelele si terasele de 2 mese de la colt de strada ma asteapta sa lenevesc pe-acolo, si sa ma uit la oameni si sa ma gandesc la povestile lor. Si poate, eventual, sa ma duc pana acolo ca sa fiu altceva sau altcineva si sa-mi dau seama la sfarsit ca sunt foarte bine si asa cum sunt 🙂

Anunțuri

Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: