"Istorii si personaje"

Happy Endings (take 2)

N-am idee de unde vine istetimea asta cu sfarsiturile fericite. Presupun ca e dintr-o inclinatie de a rezolva si echilibra situatiile mai putin pozitive si care uneori se tin lant. Cum ar veni, povestea trebuie sa se incheie cu bine, ca sa compenseze chinurile personajelor.

Odata cu asta insa, am inceput sa capatam asteptarea ca toate situatiile neplacute sa se inchida in mod fericit, daca se poate chiar pentru toata lumea. Ceea ce, sa fim sinceri, nu neaparat se intampla. Nu prea.

Zicea cineva intr-un cantec, sau intr-un film, sau in alta parte: „happy endings are stories that haven’t ended yet”. Cam are dreptate. Nu e nimic care sa se incheie si sa ramana acolo, de neschimbat (ma pot gandi la ceva, dar hai sa nu vorbim de lucruri triste si definitive). E ca o statie, dintr-un drum lung – ai ajuns pana acolo, oricum ai fi ajuns, bine sau rau, dar dupa o pauza scurta trebuie sa o iei din loc din nou. Si daca te-ai consolat cu gandul ca „ura, o sa ajung in statie, ce mai sfarsit grozav !”, cand trebuie sa pleci din nou la drum si sa o iei practic de la capat cu cine stie ce, parca nu mai e asa de happy. Sau de ending.

Da, stiu ca nu ne putem opri in loc la un moment oarecare. Fix asta zic si eu, ca tinta pentru ajunsul cu bine intr-o statie anume nu e suficienta. Fiindca e posibil sa nu ajungi cu bine in statia aia, sa te fi chinuit tot drumul pana acolo, si sa fii obligat sa pleci catre statia urmatoare asteptandu-te la acelasi drum intortocheat si complicat, si la cealalta dupa ea la fel, si tot asa. Nu exista nicio garantie ca vei avea parte de un sfarsit intermediar fericit sau cand anume o sa se intample. Sigur ca putem spera, dar cu riscul de a ma repeta, nu exista nicio garantie.

Am vazut filmul asta – simpatic, foarte, si optimist, asa, cu buna credinta.

Filmul e plin de replici simpatice si memorabile – poti sa repari toata viata cuiva cu citatele din filmul asta. Uite exemplu:

Evelyn: Nothing here has worked out quite as I expected.
Muriel: Most things don’t. But sometimes what happens instead is the good stuff.”

Pe undeva e corect – implica sa te impaci cu ce ti se intampla, chiar daca nu e neaparat ceea ce voiai tu. Dar parca si sa lasi toate cele sa treaca peste tine si sa te consolezi ca „lasa, mai bine asa, cine stie ce se mai intampla…” – parca nici asta nu e chiar in regula. 

„Everything will be all right in the end.  If it’s not all right then it’s not the end.” – zic ei acolo. Foarte bine, bravo-zece. Dar cand e „the end” si cand anume „everything will be ok” ? Mi-e teama ca nici nu pot, n-am rabdare si de fapt pur si simplu nu vreau sa astept pana la 70 de ani ca totul sa fie ok. Nu mi se pare in regula ca drumul asta sa fie doar o asteptare si o speranta continua ca poate – POATE – la sfarsit o sa fie… ok. Nu doar la sfarsit, nu doar… ok.

Tot drumul ar trebui sa fie ok, mai mult decat ok. Happy at the end nu e suficient – nu, imi pare rau. Sa fie happy in fiecare an, in fiecare luna, in fiecare zi, pana la sfarsit. Cum zice poza – „Maybe it’s not about the happy ending, maybe it’s about the story”.

… ce ?! Fiecare cu utopiile lui !

Sursa foto.

Anunțuri

Discuție

Trackback-uri/Pingback-uri

  1. Pingback: The Grey area « Rita la cafenea - 12 Noiembrie 2012

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: