Cealalta Irina

Ieri seara am fost la Cealalta Irina – ii multumesc Cristinei Bazavan, de la Tabu, pentru invitatie.
Stiti expresia aia cu „viata bate filmul” si variatiile aferente. Ei, de data asta filmul e fix ca viata, asa de fix ca ar fi putut fi documentar. (Se si specifica, de altfel, ca e facut dupa o intamplare adevarata.) Atatea imagini, si situatii, si gesturi, si vorbe care atat de tare ne caracterizeaza pe toti. Daca iei pe oricine din cercul de prieteni – ce zic eu, oricine de pe strada – o sa-si recunoasca secvente intregi din viata proprie, sau cel putin din viata cuiva cunoscut.
E fix ca imaginea bucatariei traditionale contemporane, daca pot sa-i zic asa, vazuta in Decat o revista (click in banda de jos pe pag. 10-11) care aproape m-a socat de cat de veridica e.
In ciuda unor rasete razlete si oarecum justificate din sala, atmosfera filmului a fost asa de grea, apasatoare ca imi doream sa se ispraveasca odata. Noroc ca era frig afara cand am iesit si m-am scuturat de senzatiile alea.
Concluzie: daca aveti moralul blindat fata de „realitatea romaneasca”, duceti-va sa-l vedeti – Andi Vasluianu joaca bine, mai ca nu am vazut actorul de personaj.